Pe plaja din Mamaia se rostogolesc ciulinii, în timp ce în Vama Veche, ultimii nudiști își caută chiloții înainte de a da stingerea. Practic, s-a terminat vacanța, iar parcările din marile orașe sînt din ce în ce mai aglomerate. Asta în România. În Coreea de Nord, spre exemplu, parcările sînt goale, în general. La fel ca și bulevardele.
Ne-a reamintit-o Cosmin Tudoran (cosmintudoran.ro) de la Cassa Loco, un fost șoim al patriei care a dat o raită prin Phenian, din pură nostalgie sau dileală cu premeditare: “Doream să testez călătoria în timp, iar umblatul hai-hui prin Pyongyang la ore matinale m-a adus foarte aproape de trecut. O capitală cu clădiri uriașe, un bulevard Magheru ce șerpuiește printre blocuri care seamană cu cele din Drumul Taberei. Toată treaba acoperită de o liniște mormântală”. Dacă te-a apucat și pe tine cheful de umblat prin comunism, ia-o ușurel spre China, că doar pe acolo poți intra în Coreea comunistă. 11 zile de neuitat în China și Coreea de Nord costă 3.420 de dolari pe responsiblevacation.com, site-ul unei agenții de turism din UK.
“M-am urcat în tren din Dandongul de Jos, am mers cu nașu’ peste Prutul lor și am ajuns. Întîrzierea a fost mai mare decît cea a personalului Telciu – Bistrița. Nu mi-a fost permis să intru în Coreea de Nord cu aparatură de ultimă generație, așa că pozele au fost făcute cu un aparat mic, tip savonieră. Mai întîi, am vizitat monumentul lui Kim Ir-Sen. Și m-am închinat. M-am mai închinat tot lui în muzeul dedicat cadourilor primite de cei doi, tată și fiu, de-a lungul vremii de la diverși conducători ai lumii. Știi că Ceaușescu i-a tot făcut cadouri? Niște seturi de ceai. Acolo, în capătul celor șapte hectare de muzeu săpate în munte, într-un colț de rai, o statuie din ceară îți rânjea de dincolo de sunetul păsărelelor de pe banda de magnetofon. Ne-au pus să ne închinăm în seturi de cîte cinci. La plecare mi-au confiscat savoniera și mi-au șters toate pozele făcute pe șestache.” Așadar, mai bine caști ochii la fața locului, că ai ce vedea. Spre exemplu, Bulevarcul Sporturilor. “Fiecare sport are o sală polivalentă în parte. Imaginează-ți, dragă cititorule, o sală polivalentă cît Sala Palatului din București dedicată ping-pongului. Sau go-ului.” Exact genul ăla de loc unde U2 ar putea să-și întindă scena aia șmecheră și să pună de-o cîntare. Firește, în cazul în care cineva ar fi auzit de ei acolo.