E a doua oară în ultimii ani cînd m-am uitat la Master Chef timp de zece minute. Parcă citeam România Mare. Trei băieți, în grup sau pe rînd, jigneau alți oameni. 90% din participanți ieșeau plîngînd dintr-o hală unde cei trei jurați, stînd pe-o bucă pe scaune de bar, îi așteptau cu fețe atît de grave încît ai fi crezut că destinul Ucrainei se afla între urechile lor. Dintre cei care ieșeau, unii plîngeau de bucurie, cu zdreanța aia aruncată pe umăr, alții pentru că se căcaseră ăia în mîncarea lor.
Mi-e clar că cei care se uită asta vor să vadă: oameni care plîng, oameni răniți de către un gras chel, un hipster trecut și încă un băiat cu o pată de ciocolată sub buza de jos. Linge-ți, băi, chestia aia de-acolo!
Mi-e clar că tot ce-i bucură pe cei care se uită la porcăria aia e suferința, lacrimile ălora care sînt excluși.
De unde pînă unde mina aia gravă de pe fețele lor? Adică, rahat, sînt niște bucătari, adică niște unii care fac de mîncare, niște bărbați în toată firea care trăiesc din tăiat cartofi, încins tigaia, pus chestii la fiert, îmbrăcați ca niște măscărici, cu șorț și cupolă penibilă pe tărtăcuță. Știu, probabil o să spuneți că bucătăria e o filosofie, e o artă, că așa v-ați învățat voi unii pe alții ca să vă dați importanță. Nu, băieți, deloc: filosofia e filosofie, arta e artă. Tot ce faceți voi e rahat a doua zi și oamenii trag apa după el.
Așa că de unde meclele acelea parezate, bine pătrunse de scîrbă? Băieți, nu faceți nimic special: ați făcut niște școli de bucătari și e normal să gătiți mai bine decît unii care nu au școală, deși am mari dubii că vreunul dintre cei care se uită la emisiune și bălesc ar recunoaște ce gătiți voi comparînd cu ce gătesc concurenții.
Și cît de exagerat e să-l pui pe unul să-și arunce mîncarea la coș! L-am văzut pe grasul chel făcînd asta cu un concurent. Grasule, strînge mîncarea aia, așa proastă cum cred papilele tale gustative că e, și du-o unora care au nevoie!
M-aș duce la Master Chef doar ca să gătesc două felii de parizer de la Angst pe o felie de pîine și să îi dau un pumn în bot grasului ăluia chel și ăluia cu o urmă de ciocolată sub buză cînd mi-ar zice că e aiurea ce-am făcut.