Există o oră magică, dimineaţa, în programul oricărui fast-food multinaţional, cînd pe uşă, în loc de corporatişti grăbiţi, intră pensionari care nu se grăbesc deloc. Bunicuţe care vor să ştie ce provenienţă are puiul. Domni respectabili care nu ştiu ce e un McBurger cu bacon. Bătrînele care se întreabă dacă cheeseburger-ul e de post.
Aşa mi-a fost dat ca într-o dimineaţă să aştept 20 de minute după o domniţă de 70 de ani care voia să comande o îngheţată cu o lingură de dulceaţă în vîrf. „Îmi pare rău, dar nu avem aşa ceva.“ „Cum să n-aveţi, îmi iau în fiecare zi!“ „Dar nu servim!“ „Trebuie să serviţi!“ „Nu!“ „Sigur?“ „Să o întreb pe şefa!“ „Păi, vedeţi c-aveţi, de ce mă minţiţi?“