A venit toamna, cînd unii numără bobocii, iar alții punctele din campania de calificare la Mondiale. Naționala noastră are de numărat puține, doar șapte. Ar putea face zece dacă bate Austria. Adică, în cel mai fericit caz, cu două mai puține decît adeversara, care are și un meci în minus. La ce am văzut pînă acum, pare imposibil. Cum nouă ne plac minunile, ar fi păcat să nu ne punem încă o dată toată baza în ele. Doar că, de data asta, pe lîngă minuni ne mai trebuie și noroc. Iar nea Mircea îl are din plin, chiar dacă se plînge mereu de conspirații și de ghinion ca să-și ascundă proasta inspirație pe care, ca orice om, o arată și el în ultimul timp. Pentru atingerea formei de vis, înainte de marele meci, ai noștri au programat un amical cu Moldova. Ambele jocuri vor avea loc pe Arena Națională, stadionul pe care mai joacă FCSB, Dinamo, Coldplay și Jennifer Lopez.
Bănuiesc că decizia de a exersa cu frații a fost luată cu mult înainte să știm că vom sta atît de prost în clasament. Cînd s-a stabilit data meciului, Burleanu și nea Mircea se gîndeau probabil că ne va prinde bine să mai testăm jucători, să mai etalăm scheme, fente, tatuaje și freze înainte de Mondiale. De fapt, amicalul cu Moldova va fi ca vizita anuală a rudelor de la țară, mai slabe la fotbal, dar mult mai deștepte electoral. Așadar, vine la noi fratele mai mic, abia ciomăgit și el de Norvegia cu 11-1, la Chișinău, să ne dea un boost de demnitate fotbalistică. Dar nici pe ăla nu garantează nimeni că ni-l vor da. Singura certitudine e că arătăm suficient de prost și noi, și ei, încît n-am greși dacă pe afiș am scrie că joacă Șchiopii cu Ciungii.
La meciul cu Austria, Arena Națională va fi plină. Dragostea românului pentru Națională a devenit necondiționată, oamenilor rămînîndu-le doar speranța că orice poate fi mai bun decît ce e acum. Marketingul de la FRF va aduce din nou lumea la stadion, să vadă cu ochii ei dacă bătrînul nostru selecționer mai poate să se ridice de pe bancă fără ajutor. Scenariul din teren e ușor de ghicit: două pase greșite din trei, ei cu jucători care numai austrieci nu sunt, un atacant român care trage ca și cum ar vrea să lovească satelitul Starlink și finalul cu deja celebra constatare că „nu meritam să pierdem“.
Dar haideți să fim optimiști: poate vom reuși să învingem Moldova și să scoatem un egal scremut cu Austria. Dacă nu, măcar avem scuza că nu mai există echipe mici. Cu excepția noastră, desigur.
M.T.