Opoziția viscerală a unor populiști și extremiști față de tratatul de liber schimb dintre Uniunea Europeană și țările din America Latină e o noutate doar în nume, nu și în substanță. Rețeta e aceeași ca și în cazul străinilor care ne cumpără țara, pe care n-o vindem, apoi a imigranților care vin să ne ia locurilor de muncă, pe care nu ni le iau, a subordonării (sclaviei?!) față de Bruxlleses, care nu e subordonare și cam a tuturor temelor pe care extremiștii, suveraniști în termen local, ori populiștii ultra naționaliști le-au fluturat și le flutură în fața omului simplu, sărac cu duhul. Iar rețeta e simplă. Se inventează un bau-bau, pe care nimeni nu-l înțelege pe deplin și în mod clar, după care apar oportuniștii patrioți să ne apere de el. Votul dat unor astfel de patriotarzi este nimic mai mult decât o taxă de protecție împotriva unor pericole imaginare.
Pericolul acordului Mercosur pentru agricultura românească este unul cel mult marginal. Văleu, vin produsele agricole din America de Sud și ce-o să se întâmple cu agricultura românească? urlă trompetele populiste. Da, chiar și așa, să plângem cu toții că vor veni produse tocmai din America Latină și că vor fi mai ieftine decât ce produce agricultorul român. Mai departe de mesajul alarmist, asta spune multe despre stadiul agriculturii românești. Adică, sunt ăia în stare să producă la ei niște produse atât de ieftine încât și dacă pui la socoteală transportul din celălalt capăt al lumii și adaosul unor intermediari, tot ajung la tarabă la un preț mai mic decât ce producem noi? Păi nu spune asta mai multe despre situația agriculturii locale?! Și-apoi, de ce e rău pentru cetățeanul de rând să aibă mai multe opțiuni, să aibă produse agricole mai ieftine? Ne va sta în gât carnea de vită din Argentina, doar pe motiv că e mai ieftină decât cea de la noi?
Desigur, aici poate avea loc o altă discuție, precum cea avută în cazul autovehiculelor electrice din China, al căror preț e mic și pentru că statul subvenționează fabricile, tocmai pentru a acapara o cotă de piață cât mai mare. Acolo e dumping cu susținerea statului. Aici e însă cu totul altceva, iar în acest acord sunt prevăzute măsuri pentru astfel de situația. Dar de unde să știe simionii și fanfaronii cei guralivi astea? Bașca, agricultura europeană, nu doar cea românească, e una subvenționată masiv. Cei din Franța de-aia ies în stradă, că vor subvenții mai mari, că s-au învățat cu o agricultură ce așteaptă profituri nominale la nivelul industriei. Da, putem face zid în jurul fermierilor, putem face asta dacă vrem, dacă asta devine interes național și punct central al existenței noastre. Sau poate că putem cumpăra la prețul cel mai bun, fie din Argentina, fie din Bihor. Și mai putem, eventual, căuta niște soluții prin care să revigorăm sectorul agricol, să-l facem cu adevărat competitiv. Nicidecum să omorâm copilul pe motiv că vine pisica și doboară drobul se sare. O altă marotă, preferată de extremiștii patriotarzi, este calitatea discutabilă a produselor din America Latină care ar urma să invadeze piețele europene.
Pe undeva pare povestea cu chipurile din pepsi, varianta 2.0, ori a tehnologiei 5G. Sigur că în America Latină, ca și în America de Nord sau Asia, există cu totul alte reglementări privind siguranța alimentară decât în UE. Este cvasi cunoscut faptul că Uniunea Europeană insistă pe reguli mai clare, pe regulamente care nu permit folosirea organismelor modificate genetic în agricultură, însă asta nu înseamnă nicidecum că tratatul comercial de liber schimb va însemna că astfel de produs vor ajunge fără impunitate în galantarele din Europa. Orice produs vine din America Latină va trebui să respecte standardele de calitate din Uniunea Europeană. Acordul nu e despre calitatea produselor ci despre eliminarea taxelor la import-export. Dacă Argentina va vrea să exporte pui în România, va trebui să respecte normele sanitare și standardele de calitate de aici. Dacă asta este teama, de produse nocive, atunci mai degrabă discuția trebuie mutată pe siguranța granițelor și controlul eficient al importurilor, care nu are nici o legătură cu tratatul comercial.
Extremiștii au însă nevoie de marote, de dușmani reali sau închipuiți, iar America Latină pare să fie vinovatul de serviciu. Pentru că, să o zicem pe aia cinstită, nici Dacii, cei mai liberi și creștini dintre traci, nu importau nimic de la Incași. De ce am face-o astăzi noi?