Pentru că-n ţară toate-s cu susu-n jos, românii doritori de performanţă trebuie să meargă pîn’ la Antipozi. Acolo, în finala probei de dublu-mixt de la Australian Open, tenismanul Horia Tecău a cucerit trofeul de Grand Slam, cot la cot cu americanca Bethania Mattek-Sands. Bravo, Horia, ştim că nu te merităm. Sportul ăsta al vostru presupune voinţă, concentrare, tenacitate – chestii care nu-s în naturelul nostru simţitor. Decît să luptăm şase ore neîntrerupt, ca nebunii din finala masculină, zău, mai bine urmărim trei meciuri de fotbal şi, între ele, executăm o alergare uşoară pînă la buticul din colţ, pentru reîncărcarea bateriilor şi a frigiderului. Felicitări pentru excelenţa în tenis, dar nici performanţele noastre nu-s de colea!
Avem cu ce ne mîndri. Echipa naţională a zdrobit Turkmenistanul (4-0) în Antalya, acolo unde şi Steaua a bătut pe Levski Sofia (2-1), iar Rapidul a trecut lejer de letonii de la FC Dangava (3-1), în Turneul Kadîrov, regretatul preşedinte al Ceceniei, tatăl actualului preşedinte de la Terek Groznîi şi al aceleiaşi republici… Să mai zicem că Daniel Niculae şi Ciprian Marica s-au remarcat prin cîte o dublă la echipele lor de club, ori că Bogdan Stancu şi Florin Cernat au înscris goluri româneşti la echipele lor turceşti? Nu mai zicem, valoarea se recomandă prin ea însăşi. Prin prisma ultimelor realizări ne-am confirmat anvergura de membri cu drepturi depline în NATO şi UE, nu ca sîrbii.
Or, în timp ce noi repurtam succes după succesuri, Serbia prin ce s-a remarcat? Djokovici l-a bătut pe Nadal şi a ridicat trofeul sus-amintitului Australian Open. Naţionala lor de handbal masculin a disputat finala Campionatului European. Şi tot Serbia (în finală cu Muntenegru!) a cîştigat Europenele de polo – practic, tot un fel de handbal, în apă. Onorabil, nimic de zis. Da’ chestiile astea noi le-am fumat acu’ patruzeci de ani, cînd era Năstase number one în ATP, iar handbaliştii triumfau la Mondiale. Avem un trecut măreţ şi un viitor luminos. Uitaţi prezentul! Să ne mai comparăm acum cu vecinii de la sud-vest – ce rost ar avea? Mai mult ne-ar încurca. La noi, orice model se modifică subtil. Luptători ca sîrbii, organizaţi ca nemţii, raţionali ca francezii, pasionali ca spaniolii – aşa ne-am dori să fim. Ştiţi cum am deveni, după implementare? Pasionali ca nemţii, raţionali ca sîrbii, organizaţi ca spaniolii şi luptători ca francezii. Daţi-ne un punct de sprijin şi ridicăm Universul pînă la absurd. Soluţia: doar prin noi înşine, fir-ar să fie!