Caţavencii

Mesia nu e neamț, dar îl așteptă cineva pe Mesia?

După mica noastră experiență de politică externă, cu Muntenegru, ne-am întors la politica internă a unui campionat de o submediocritate care face din mediocritatea cinstită un ideal. Jucăm un fotbal silnic, mai interesant prin ceea ce se întîmplă pe margine decît pe teren. Căci în timp ce la Steaua, sau cum s-o mai fi numind această echipă, Gigi îl amestecă pe Dumnezeu cu socotelile lui de patron de club care vrea să se chivernisească, Hagi a devenit omul care vinde cu succes pe afară ce a crescut la academia lui, iar Șumudică se agită la Astra, fără ca trupa pe care o antrenează să-i priceapă mesajele de antrenor suspendat.

Așa că Steaua bate echipe mici, dar se bucură de parcă ar fi cîștigat din nou finala cu Barcelona, echipa lui Hagi încearcă să-și acopere pierderile cu cine poate și Astra lui Șumudică vîslește din greu împotriva propriei sale neputințe de a fi măcar un sfert din ceea ce era. În schimb, i-o tragem patriotic neamțului care antrenează Naționala că nu a fost în stare să facă din rahat bici. Că Daum a promis mai mult decît era în stare, cu un optimism de neamț care a mîncat tot soiul de cremvurști la viața lui, încrezător în muștarul care-i face ingurgitabili, asta e una. Dar cînd vezi ce fotbal se joacă în prima noastră ligă și mai pui la socoteală că stranierii noștri sînt vai de picioarele lor pe la echipele pe unde mai mult nu joacă, trebuie să fii nebun ca să-i ceri lui Daum, chiar dacă e neamț, să facă minuni la Națională.

Drama noastră e că, în loc să evaluăm ce facem, preferăm să trăim din legende și să așteptăm minuni. Ne cîrpim eșecurile cu o veselie nebună, dar nu sîntem în stare să punem cîteva cărămizi sau măcar niscaiva chirpici pentru a începe o viață cît de cît nouă. Așa ajung în fruntea Federației oameni fără proiect, dar care au spate politic, și tot așa ne trezim că în fotbalul nostru dictează îngerul corupților, care-l ușuiește lejer pe îngerul performanței, care-i încurcă socotelile. În cinismul fardat cu speranțe de doi bani al mediocrității noastre, cei care așteaptă un Iisus al fotbalului care să răstoarne tarabele zarafilor din Templul Fotbalului s-ar putea să moară așteptînd un Mesia, în timp ce marii preoți ai acestui templu își vor vedea liniștiți de treabă.

Exit mobile version