Mihai Radu vs Simona Tache

Forţele feminine de frecare

Femeia este o fiinţă sensibilă, atentă, care nu se joacă aşa uşor cu sentimentele şi emoţiile celor din jur. Asta pînă te întorci din piaţă cu legume moi acasă. Sau pînă iese ea la cumpărături. 

 

Dacă aş fi o băbuţă venită din sătucul de departe în piaţă ca să-mi vînd producţia, cred că aş sta numai cu faţa-n batistă, bocind. Păi, cum să te simţi cînd o vezi pe una care-ţi freacă toate legumele în mînă, le întoarce pe toate feţele, apoi, cu o scîrbă amuzată afişată pe faţă – în sensul că tocmai a dejucat o tentativă de hoţie –, trece mai departe fără să-ţi adreseze nici un cuvînt. Nu o să auzi: Aveaţi nişte legume de rahat, dar ia uitaţi cu ce zacuscă v-aţi ales! Trebuie doar s-o puneţi la fiert. 

Mie nu-mi vine să ies cu ea la piaţă, pentru că, în urma sa, simt pornirea să le cumpăr femeilor ălora toate produsele. Mai şuier cîteodată, cînd nu e atentă, printre dinţi:

– Mă scuzaţi, doamnă, să ştiţi că eu nu sînt aşa, mă ţine ostatic! 

Nu e expresie „mai“ superioară, nu e expresie care să te facă să te simţi mai mic, mai meschin, mai impostor, decît cea care se vede pe faţa femeii cînd pipăie o legumă sau un fruct de pe tarabă. Ai senzaţia că nici nu vine la piaţă ca să cumpere ceva, ci doar ca să arate ce babe hoaţe trăiesc în satele patriei. „Ia să mai vedem noi cu ce vor să ne înşele ţărăncile!“

Pe undeva cred că înţeleg prin ce trec femeile alea. Stai patru-cinci ore cîteodată să scrii un articol, să potriveşti verbele, să legi glumele unele de altele, ca mucii copiilor ieşiţi iarna pe derdeluş, iar cînd îl publici, apare cîte unul care zice doar atît: „Slăbuţ!“.

Trebuie spus că legumele de pe tarabă nu sînt moi pentru că aşa le-a adus ţăranca acolo, ci pentru că a trecut o altă femeie înainte.

 

Sfaturi pentru tinerele proaspăt căsătorite

Nu îl trimite niciodată să cumpere „un kil de roşii“. Ce tre’ să cumpere el e „un kil de roşii nescofâlcite“. Repetă-i asta de câteva ori. Dacă vezi că are o privire uşor confuză, îmbracă-te repede în stewardesă şi arată-i următoarele: 1) diferenţa dintre o roşie scofâlcită şi una nescofâlcită; 2) linia galbenă către cea mai apropiată ieşire (cu tot cu bagaje), pe care va fi nevoit s-o urmărească, dacă nu cumpără ce trebuie. 

Fii întotdeauna pregătită cu o echipă de vânzări, gata să se pună în mişcare în orice secundă. Să ai tot: TIR-uri, şoferi, distribuitori, contabili, vânzători, birouri, firma gata înregistrată etc. E foarte posibil ca el să răspundă cu „Da“, atunci când băbuţa care-i vinde kilul de roşii nescofâlcite îl va întreba: „Completez până la şase tone, maică?“.

Nici la negociere nu e prea bun. Dacă-l trimiţi după un kil de castraveţi, s-ar putea să-ţi vină înapoi pe o targă, cu perfuzii, şi însoţit de un executor. Casa şi un rinichi i s-au cerut ca plată pentru castraveţi, casa şi un rinichi a dat. El nu se târguieşte, că-i e ruşine. 

Nu te entuziasma atunci când îţi vine de la piaţă cu un buchet de gladiole. Verifică mai întâi dacă pe lista lui nu figura şi cuvântul „leuştean“. Dacă da, nu-i sări de gât, lâudându-l pentru cât e de romantic. Gladiolele sunt pentru ciorbă, nu pentru tine. Tu trebuia să te măriţi cu unul care ştie cum arată leuşteanul. 

Apropo: ştiţi cum a ajuns Hercule să facă celebrele lui 12 munci? I-a zis nevastă-sa: „Te duci să omori cele mai groaznice bestii sau să-mi cumperi o rădăcină de pătrunjel şi una de păstârnac?“ şi el a ales.