Teleshopping cu inimi de femei

– Ai auzit că s-a răsturnat căruța aia cu pepeni la Dăbuleni și era să prindă un pisoiaș sub ea?…
Pe bune, nu e chestie pe care s-o audă, pe care s-o vadă, s-o bănuiască, s-o orice, și care să n-o dea peste cap, să-i stârnească chestii. Se poate întâmpla și-n sensul bun: vede un fluture superb așezat pe o pereche de pantofi care costă doar zece sute. Gata, i-a transmis ceva, în sensul frumos, profund misterios, o tulbură, îi dă și asta o stare, o răscolește, e tulburată. Dacă vrei, îți arată cum i s-a ridicat părul pe mâini. Mă rog, s-a epilat, dar i s-ar fi ridicat. O crezi pe cuvânt.
Serios, nu se poate să n-o auzi din balcon, când întinde rufele:
– Ah, tu ai văzut cleștii ăștia de lemn?… îmi dau o stare de tot rahatul, trebuie să luăm alții, lasă-mă, nu mai sunt bună de nimic.
– Mmm, pe mine mă trimit cu gândul la bunica, ea avea de-ăștia…
Jos, la scară, dacă vede un rahat de câine pe bordură, se indignează. Dar nu se indignează cinci sau zece pași, nuuu, se insignează definitiv. Ca să-i mai treacă, e nevoie s-ajungă searacasă și să o umple de spume o cratiță pe care ai lăsat-o tu nu știu cum. Și stă așa, umplută de spume, de-ar mude gelozie producătorii de bere.
– Hai, dragă, dezspumează-te! Și, cu toate astea, nu auzi de femei care să facă infarct. Din ce or fi construite inimile lor, naiba știe, dar să nu-i mai aud pe ăia de la teleshopping care vând cuțite că sunt dintr-un aliaj care e cel mai dur etc. Nu, frate, vreau să-mi vândă cuțite din inimi de femeie, alea sigur merită oricât.
Sentimentul bărbătesc al durerii
– Auzi, Sfinte Petre, de ce nu reacționează creatura noastră, Adam, când îl linge cățelușul ăla? Uite și tu cum se uită prin el ca un bou. Și e atât de drăguuuu uuu uuuuț, awwwwwww! Să trimiți o mașină să-l storcească, aș vrea să ajungă cât mai repede în Rai, să mă joc cu el. De-abia aștept să-l smotocesc, awwwww…
– Pe cine vrei, Doamne, să smotocești? Pe Adam?
– Pe cățel. Concentrează-te un pic. Deci de ce se uită ăla ca vita la pufoșenia irezistibilă?
– Pentru că îl doare-n p… de pufoșenie, Doamne.
– Vai, săracu’, îl doare rău?
– Destul de rău, Doamne.
– ia uite, și-a vărsat bere pe telefon. De ce nu se agită?
– Pentru că îl doare-n p… de telefon, Doamne.
– Și de ăsta îl doare?
– Și…
– ia uite că nu i s-a stricat telefonul, totuși. L-a sunat Eva, nervoasă. El de ce rămâne calm?
– Pentru că îl doare-n p… de faptul că e Eva nervoasă, Doamne.
– Aoleu, da’ chiar îl doare chiar așa, non-stop? – Non-stop îl doare, Doamne.
– Păi, și putem să facem ceva pentru el? Cu ce trece durerea asta de p…?
– Cu sex, Doamne, cu sex.
– Aha. Păi, atunci hai să-i modificăm puțin setările lu’ Adam ăsta. Să-l facem să alerge mereu după sex, ca să nu-l mai doară.
– Adică să nu mai fie leneș, Doamne?
– Să rămână leneș, dar să reușească să se mobilizeze când vine vorba de sex.
– Doamne, ești sigur că vrei asta?
– Sigur-sigur. Nu pot să suport să-l văd mereu chinuit de durere, măcar din când în când să-l mai lase. Hai, scrie-i tu codul pentru modificarea asta de caracter, OK?
– Bine, Doamne. Acum?
– Mai întâi mierlește-mi cățelușu’. Cuțu, cuțu, cuțu, vin’ la Tatăl Ceresc, să ne jucăm… Ați înțeles acum de ce sunt bărbații disperați după sex, da?
