Așa, în momente de ușoară tristețe, ca după un Craiova-Steaua, 2-5, devenim reflexivi. Ne mai punem un pahar și o întrebare abisală: băi, e ceva de înțeles din fotbalu’ ăsta, pînă la capăt? Desigur că nu. Probabil că tocmai d-aia, păstrîndu-și niște mistere, îl iubim statornic, ca fraierii. Viețuim de niște decenii pe această planetă, ne uităm la fotbal, tot de niște decenii, și tot n-am descoperit secretul. Scorul final (2-5, în cazul de față) este oare și scorul adevărat? Grea întrebare, fundamentalăăă!
Ăia de la FCSB (Steaua) meritau să cîștige. Au fost clar mai buni, nenorociții. Da’ să nu ziceți că n-au avut baftă, cu un gol marcat în minutul 1, sau că nu le-ar fi țîțîit un pic curu’ la scorul de 1-3, cînd Craiova, prea timid, venea peste ei. Desigur, ca orice analist șmecher (ne plac șmecherii, chiar se pricep, unii), poți găsi explicații perfect raționale. Antrenorul stelist Dică, băiat deștept, crescut la Pitești, a contracarat strălucit arogantul sistem 3-4-3 adus de macaronarul Mangia la Craiova. Fecesebiștii au pus presiune pe benzi și, astfel, le-au tăiat oltenilor șansa de a construi (așa sîntem noi, oltenii – constructori). Bun, OK, explicația se ține foarte bine, incult ar fi cine o contrazice. Da’ de ce a fost așa vraiște pe flancul drept de la Știința, vericule, asta ține, cum ziserăm, de mister. Pomenirăm de meciul ăsta (ultimul de la Turnu Severin, poate) doar așa, ca caz. Întrebarea rămîne: care-i scorul, de fapt?
La meciul dintre Craiova și Steaua (meci bun), a ieșit cum a ieșit, se știe. Putea să se încheie, printr-o minune, 3-3, dar și 2-7, la cîte ocazii avură ăia pe final. Ăia, chiar și ăia înțeleg și ei la ce ne referim. Cînd a jucat Steaua aici, în București, cu unii de la FCSL, adică Sporting Lisabona, a fost acceptabil pînă prin minutul 60… După care, țac-pac, s-a rupt filmul. Au dat portughejii gol, s-a prăbușit Alibec cu fundu’ pe gazon, a dat isteric din aripi ca un pelican rănit și, gata, s-a terminat povestea frumoasă. Putea să fie alta. Ieși povestea care ieși. În cazul FCSB-Sporting a fost o poveste tristă. La fel cum a fost, d.p.d.v. oltenesc, și la recentul Craiova-Steaua. Partea ceva mai veselă, după drama de la Severin, este că stelistul Dică are o voce un pic mai puternică (Dică nu strică!), iar craioveanul Mangia mai cade pe gînduri, că prea fu lăudat.
Și totuși, oameni buni, ca să nu uităm de unde pornirăm, după un meci de calitate: vrem să înțelegem! Poate că peste niște ani sau decenii, sperăm, oamenii de știință ne vor lămuri, în sfîrșit, care-i formula scorului de fotbal, ăla bun, frumos și adevărat. Crede în Fenomen și nu cerceta!