Să tranşăm povestea antropologic: două cete de maimuţe primitive se ceartă pentru bananierul pricăjit al României. Ţipă, urlă, scot limba, aruncă pumni zdraveni de rahat în tabăra adversă şi, la momentul potrivit, îşi trec degetele prin păr şi apar cu freza proaspătă în faţa publicului, pentru declaraţii. Ultima rundă? Mitingul PDL din Piaţa Palatului.
“Huooo, jos dictatura!”? S-a dat în ianuarie, la Universitate
“Jos labele de pe lege!? Idem. “Corupţii la puşcărie!” şi “Afară, afară cu Mafia din ţară!”? Înca mai strănută de la gripa din iarnă. Diferenţa e că atunci lumea a venit să dîrdîie din revoltă sinceră, în timp ce adunarea înghesuită ca sardinele în faţa Ateneului e croită după tiparul lui Caragiale – “pedelimea, anti-Ponta şi moflujii”. Ori asta, ori cei veniţi acum au găsit că e normal să sprijine partidul care i-a tratat în ultimii ani ca pe negrii din cinematograful apartheid şi asta, pardon de expresie, fără s-o baleieze.
Mă uit pe scenă şi sînt dezamăgit: garnitură de mîna a doua. Unde e Anastase? Stă cu mîna ridicată în faţa oglinzii şi numără 117 voturi? Sub ce bordură s-a ascuns Videanu? Ridzi a refuzat să vină sub pretextul că “numai ţărăncile urcă pe-o scenă care nu costă 75.000 de euro”?
Trece la microfon Vasile “Vama Borş Forevăr” Blaga. Sincer să fiu, m-aş astepta să se pună în genunchi şi să spună printre sughiţuri de plîns “Le mulţumesc celor din USL că sînt atît de ghiolbani şi prostovani încît pînă şi banda noastră pare mai simpatică!” E mîrlan, n-o face. Şi el, şi TRUngurenii, şi Macoveii, şi Mihail Nemţii (cu tot cu funia de usturoi pe care-o agită ca un penibil), şi toţi ceilalţi strîng la piept registrul isteriotard: “Sîntem aici să apărăm democraţia! Constituţia! Corupţia! (pardon, asta avea alt verb) CCR! ICR! TVR! PLM!” Aş vrea să vină Porele, Lupele şi Mircea Marianii să-mi vorbească despre independenţa TVR. Sau măcar Cernaţii şi Lăzeştii, cei mai buni angajaţi Dolce plătiţi din banii contribuabililor.
Vorbitor dupa vorbitor, aceeaşi gargară ipocrită. Turma e în orgasm. În fata scenei, fotoreporterii rîd cu lacrimi. “Ăştia s-au trezit, bă, să zică de dictatură şi ciordeală?” Pe ici, pe colo, se bîrfeşte despre reacţiile Vestului apropo de ţigăneala politică românească. “Ce zic americanii? – Nu ştiu, da’ dacă i-ar vedea pe ăştia n-ar zice că e miting politic ci concurs de Mister frumuseţe pentru redneckşii din Wanker County. Uită-te şi tu: o grămadă de burtoşi asudaţi care ne vorbesc despre cinste. Dă-i în p**a mea!”
Lăutarii PDL au încălzit audienţa, e timpul să intre diva în scenă
MRU, cu tricolorul fluturat în spate, cu mîna la inimă şi la stomac, cu gura mai plină de promisiuni decît e cămaşa lui Blaga de transpiraţie. “Voi candida la Preşedinţie dacă va fi nevoie!” declamă fostul şef SIE, în timp ce mulţimea îl aclamă cu “Jos securiştii!” Restul îl ştiţi: “fiţi supăraţi şi protestaţi”, zis în zece feluri diferite. Sau, ca să traduc direct în limba politicienilor, “nu mai faceţi ciocul mic, că acum noi nu mai sîntem la guvernare!”
Am uitat ceva? Eu nu, dar protestatarii da: ascunsă sub mormanul de pancarte plagiate cu simţ de răspundere zace şi o lozincă mică, pricăjită, dar corectă prin caracterul ei profetic: “PDL – USL – aceeaşi mizerie!”