Războiul pornit de Nicușor Dan împotriva mafiei imobiliare e plin de „dar“-uri, „deci“-uri și „stai să vezi“-uri. Ca în toate războaiele, există „ai lor“ și „ai noștri“, există „PUZ-ul lor“ și „PUG-ul nostru“, există „mafia lor“ și „mafia noastră“.
PUZ-urile au fost întotdeauna temelia mafiotă a primarilor de sector. Pe baza PUZ-urilor, mafia imobiliară de sector construia în parcuri, sluțea bulevardele, dărîma clădiri istorice și mutila arhitectura sectoarelor mituindu-l pe primarul de sector. Primarul imobiliar de la sectorul 3, Robert Negoiță, e un strălucit exemplu de primar-dezvoltator, care ar putea caza în imobilele sale o bună parte din locuitorii sectorului.
Peste PUZ-uri, însă, vine autoritatea PUG-ului. PUG-ul, care e apanajul Primăriei Generale, stabilește norme generale de urbanism. E mult mai vag, deci mult mai ușor de mînuit. PUG-ul e un instrument mai convenabil, mai versatil, mai adaptat interpretărilor personale și capriciului, așadar mai adecvat mecanismelor de șpagă.
Cînd a suspendat PUZ-urile în sectoare, Nicușor a venit pe o realitate resimțită de toți bucureștenii. A-i opri pe mafioții de sector să construiască după legea codrului, fără să respecte linia generală a orașului, e un gest logic și normal. Asta, însă, e o aparență. În spatele ei stau suspiciuni la fel de legitime ca mișcarea în sine.
În primul rînd, nu toți constructorii sînt mafioți. Există sute și mii de oameni și companii care construiesc pe bune, respectînd legea. Proiectele lor sînt cinstite și necesare. Sînt proiecte care au angajat credite, au la bază planuri de viață și de afaceri. Multe dintre ele n-au apucat să-și ia autorizațiile necesare, așa că ele vor falimenta, chiar dacă Nicușor spune că cele începute vor putea merge pînă la capăt. Nu pot merge, fiindcă toate instituțiile – de la bănci la firmele de construcții contractate – vor da înapoi, iar antreprenorul va rămîne cu proiectul în drum și cu datoriile în cîrcă.
O astfel de suspendare a regulilor nu se face brusc, ci se anunță din timp, pe un orizont convenabil, ca să poată investitorii onești să-și pună la adăpost investiția. Dacă i-ar fi păsat de acești oameni, Nicușor așa ar fi făcut. Faptul că a dispus măsura brusc arată că, de fapt, a lansat un avertisment. Cui? Păi, mafioților imobiliari de sector.
Băieți, lucrurile s-au schimbat, zice avertismentul. Nu mai merge cu PUZ-ul, de acum merge cu PUG-ul. Asta înseamnă că șpaga se mută de la Primăria de sector la Primăria Generală.
Ca să fie limpede că lucrurile s-au schimbat era nevoie de o mișcare în forță, care să arate că noul stăpîn poate. Dacă ar fi umblat cu dezbateri, cu negocieri, s-ar fi arătat slab. Așa, blocînd afacerile imobiliare pe scară mare, Nicușor le-a arătat direct consecințele. După un an de îngheț al construcțiilor, toată lumea va pricepe unde trebuie mutată contribuția. E un proces de centralizare, cu un singur loc de colectare în loc de șase. Bucureștiul va fi, în sfîrșit, eliberat de pesediști.