14 iunie – Ponta se internează pentru operație. Se simte tot mai puțin confortabil și încearcă să schimbe vorba atunci când medicul îi amintește de precizia chirurgicală cu care Vlad Țepeș îi trăgea în țeapă pe turci.
15 iunie – Ponta este operat la picior într-o clinică din Istanbul. Se pare că el a s-a ales cu aceste probleme medicale pentru că obișnuia să țină ligamentele încrucișate atunci când mințea.
16 iunie – Oprescu se oferă să-i instaleze și niște borduri pe marginea ghipsului, așa cum a văzut că se face în marile capitale europene.
18 iunie – Face primii pași după operație. Se pare că acela a fost momentul în care a rostit celebrele sale cuvinte: ”Un pas mic pentru om, un pas uriaș pentru fuga de DNA.”
25 iunie – Îi încurajează, de la distanță, pe tinerii social-democrați, spunându-se că fiecare ei poartă în rucsac bastonul de premier operat la picior.
30 iunie – Sensibilizat de situația grecilor, caută o soluție pentru aceștia. Îl întreabă pe Erdogan dacă n-ar vrea să-i reprimească în Imperiul Otoman, deoarece grecii sunt niște tipi muncitori, pe care te poți… Mda, își dă și el seama că nu prea are cum să-l convingă pe liderul turc.
1 iulie – Ponta află că Oprea este acuzat că a plagiat în lucrarea de doctorat. Devine bursc invidios pe liderul UNPR, deoarece, după cum s-a văzut, o asemenea acuză aduce cu sine numai chestii mișto: câțiva ani în fruntea Guvernului și o candidatură cu șanse reale la președinția țării.
3 iulie – Ponta propune o soluție extrem de creativă pentru a pune capăt crezei din Grecia. Nu trebuie decât ca grecii, atunci când au nevoie să-și cumpere ceva, să copieze cuvânt cu cuvânt o bancnotă de 50 de euro și să o semneze ca și cum ar fi a lor.