1961 – Vine pe lume Gabriel Oprea. Se pare că, după naștere, el n-a fost înfășat în scutece, ci într-o pereche de izmene militare supradimensionate.
1964 – Gabriel Oprea învață să numere până la 9, pentru că doar atâtea perechi de izmene avea. Se pare că el nu putea vedea numărul ca pe o entitate abstractă, ci îl asocia mereu unei mulțimi de izmene.
1965 – Oprea învață să numere până la 100, la fel ca ceilalți copii de vârsta lui, însă acest lucru ruinează averea familiei, care se duce toată pe izmene.
1968 – Oprea deprinde tainele alfabetului. Se pare că-i vine foarte ușor să învețe litera A mare, deoarece și-o imaginează ca pe o pereche de izmene întinsă la uscat.
1970 – Apar primele probleme la școală pentru tânărul elev. Oprea își amenință învățătoarea că-și ia colegii UNPR-iști și se mută la altă clasă.
1979 – Gabriel Oprea ia o notă de trecere la Bac după ce-i pică exact chestia pe care o știa cel mai bine: interesul național în poezia “Luceafărul” de Mihai Eminescu.
1983 – Apropiații îl descriu pe Gabriel Oprea ca pe un tip egoist, care ținea cont numai de interesul său național, nu și de interesele naționale ale celorlalți. Oricum, interesul național al țării venea pe ultimul loc.
1989 – Ceaușescu e prins lângă Târgoviște. Oprea se deplasează de urgență la unitatea militară unde fostul dictator e închis și-i face o propunere de nerefuzat: să se înscrie în UNPR și să scape, în felul ăsta, de toate problemele cu procurorii. Ceaușescu refuză, deoarece, mai suspicios din fire, are impresia că ciudatul ăla cu sprâncene vopsite vrea să-i fure izmenele.
1990 – Gabriel Oprea începe să tragă de fiare cu sprâncenele, ca să se poată încrunta mai cu forță atunci când vrea să dea senzația că se ia în serios.
1992 – Gabriel Oprea acceptă să intre în PNL, însă cu o condiție: partidul să-și schime numele în Interesul Național Liberal.