1900 – Strămoșii italieni ai lui Ponta ajung în Ardeal, în căutarea unui trai mai lent. Pentru mulți italieni, Ardealul era țara tuturor posibilităților, deoarece aici putea ajunge primar al unui oraș important până și un tip cu debitul verbal și carisma lui Klaus Iohannis.
1918 – Străbunicul lui Victor Ponta își dă seama că vrea să devină nu doar român, ci și mândru că e român. Din păcate, autoritățile și birocrația îi pun numerioase piedici. Imigrantul italian își dă seama că e practic foarte greu să fii mândru că ești român, așa că renunță la planul lui nebunesc și se mulțumește cu simpla cetățenie.
1972 – Victor Ponta vede pentru prima dată lumina zilei. Pentru că lumina zilei i-a plăcut foarte mult, viitorul premier decide să ia bucăți semnificative din aceasta și să le pună în lucrarea lui de doctorat, fără să citeze sursa.
1990 – Tânărul Ponta începe inițierea în tainele calculatorului. După cum era previzibil, comenzile lui preferate erau copy și, pentru că-i aducea aminte de bucătăria italiană, paste.
2002 – Italianul Victor Ponta intră într-una dintre cele mai temute organizații de pe teritoriul țării noastre: mafia pesedistă.
2005 – Ponta își dă seama că țara lui de origine are multe în comun cu România: practic, Italia este o peninsulă de latinitate într-o mare caldă, extrem de atractivă pentru turiști.
2012 – Uitându-se pe hartă, Ponta își dă seama că Italia trebuie să fie o țară foarte săracă, deoarece are forma unei singure cizme, nu a unei perechi întregi. Numai oamenii săraci umblă cu un singur picior încălțat.
2013 – Mircea Geoană îi mărturisește lui Ponta că și el vine din Italia, acolo unde i se spunea Prosciutto.
2014 – Întrebat de președintele Băsescu de unde o să facă rost de bani ca să acopere scăderea CAS, Ponta preferă să apeleze la omerta, legea tăcerii.