1950 – Vine pe lume Adrian Năstase. Se pare că primele lui cuvinte au fost ”Săracilor!”
1961 – Adrian Năstase are de scris o compunere despre cum și-a petrecut vacanța de vară. Pamfletar fiind, alege să scrie însă o scurtă relatare cu titlul: ”Cum și-a petrecut jigodia de Tudorel vacanța de vară”.
1985 – Atunci când nimeni nu îndrăznea să folosească arma pamfletului, Adrian Năstase dă dovadă de un curaj incredibil: scrie pamflete devastatoare despre popor, în care-i insultă pe oameni pentru că vor să fugă din țară și că nu sunt suficient de turnători.
1989 – În zilele tulburi ale Revoluției, Adrian Năstase și amicii săi ies în stradă cu pancarte pe care scria: ”Jos revoluționarii!”, ”Veți muri și vom fi liberi” și ”Opriți tirania poporului”. Ca gest revoluționar, Năstase și ai lui vor să ia cu asalt și să ocupe un apartament cu două camere din Balta Albă, dar se răzgândesc imediat, descurajați de frigul de acolo.
1990 – Atunci când toată lumea era preocupată de alte prostii, Adrian Năstase face un pas în față și vorbește deschis despre victimele mineriadei: minerii și tovarășul Ion Iliescu.
1995 – Ca ministru de externe, pamfletarul Adrian Năstase dă dovadă de diplomație și nu-l jignește pe niciunul dintre omologii săi străini cu care se întâlnește.
2003 – Oficialii Uniunii Europene sunt conviși de Năstase că România are o presă liberă. În sensul că premierul Adrian Năstase scrie niște pamflete devastatoare, pline de insulte, și nimeni nu zice nimic, pare liber să facă asta.
2012 – Încearcă să-și tragă în glonț în cap, dar nu nimerești și se julește puțin la gât. Năstase, ca un pamfletar veritabil, își dă seama că trebuia să se sinucidă cu penița, că e mai puternică decât o armă de foc.
2014 – Continuă să scrie pamflete în pușcărie, deși era o treabă foarte periculoasă. Dacă unui interlop nu-i convenea ce-a scris Năstase, îl snopea în bătaie nu doar pe fostul premier, ci și pe deținutul pe spatele căruia era tatuat pamfletul.