1959 – Se naște Dan Puric. El a venit pe lume pentru a inaugura sala de nașteri a maternității din localitate, cu un spectacol unic de pantomimă, adaptat după Victor Eftimiu. Mai târziu, Puric avea să declare că i-ar fi plăcut să se nască pe vremea dacilor. Asta pentru că, din câte a auzit, dacii nu aveau o cultură scrisă, de unde rezultă că se uitau foarte mult la televizor, pe posturile de știri, adică exact unde-i place lui să apară.
1968 – Învățătoarea îi cere să scrie o compunere despre cum și-a petrecut vacanța de vară. Iar de data asta fără a mai băga citate din Voltaire din care se înțelege că marele scriitor francez a mers cu vacile la păscut, undeva în județul Ialomița.
1969 – Neil Armstrong face primii pași pe Lună. Dan Puric își dorește ca, într-o zi, să fie primul om frumos care ajunge pe Lună. Știe deja ce va spune în acel moment: Un pas mic pentru omul frumos, un pas uriaș pentru omenire, care, după cum se știe, se trage din daci.
1976 – Depune o cerere pentru a înlocui orele de limbă latină din liceu cu ore de limbă dacă. Colegii aderă imediat la acest demers, deoarece limba dacă era extrem de ușor de învățat, având practic doar cinci cuvinte: mazăre, barză, mânz, brânză și viezure.
1978 – Intră la actorie după ce la examen îi pică exact rolul pentru care se pregătise cel mai bine: acela de exaltat mistic fascinat de daci.
1983 – La terminarea studiilor de pantomimă, e repartizat într-o fabrică din Capitală, unde are sarcina de a mima că muncește.
2012 – Puric participă la o emisiune a lui Robert Turcescu. Puric e foarte entuziasmat de gazda sa, deoarece și ofițerii daci erau acoperiți, purtând pe cap acea căciulă de tarabostes.
2013 – Dan Puric atrage atenția că nu doar românii îi au ca strămoși pe daci, ci și italienii și spaniolii. Cel puțin acei italieni și spanioli care se trag din români plecați la muncă în Occident, în ultimii 25 de ani.