1948 – Se naște Ion Cristoiu, la o fermă de pui din județul Vrancea.
1949 – Părinții lui Cristoiu nu-și pot da seama dacă fiul lor a învățat să meargă, deoarece Cristoiu era atât de scund încât era greu să spui dacă s-a ridicat în picioare sau încă mai stă pe jos.
1961 – Un copil singuratic și tăcut, Cristoiu crește înconjurat de cărți. Din păcate, relația cu acestea e extrem de tensionată, deoarece nici cărțile nu-l înțeleg pe Cristoiu, nici el pe ele.
1962-1964 – Cristoiu are probleme serioase în a-și da seama că a crescut și a devenit adolescent, deoarece a păstrat aceeași înălțime din clasa a doua. La fel cum unii rămân repetenți din cauza notelor proaste, Cristoiu e cât pe ce să repete clasa pe motiv că n-a reușit să crească deloc în timpul anului școlar care tocmai s-a încheiat. Până la urmă, dirigintele îi dă un 1,50 de milă și-l trece în clasa a șaptea, dar îl somează să stea toată vara în casă și să crească în înălțime, deoarece la anul s-ar putea să nu mai aibă noroc.
1965 – Cristoiu cunoaște prima iubire, însă fata îl respinge, motivând că declarația lui de dragoste e prost argumentată, plină de speculații și atât de lungă încât n-a avut răbdare să o citească până la capăt.
1967 – După ce intră la facultate la Cluj, Ion Cristoiu merge la părinții lui și le spune: ”Am o vestă bună și o vestă proastă. Pe care o vreți mai întâi?” Părinții îi spun că pe cea bună, însă Cristoiu le mărturisește că totul a fost o glumă și că nu are decât o singură vestă, pe care o poartă deja pe el și care e cam ponosită. Părinții lui află că a intrat la facultate abia câteva luni mai târziu.
1992 – Îl întâlnește pe Grigore Cartianu, sufletul său pereche. Cristoiu îi recită din poezia ”Leoaică tânără, iubirea”, iar Cartianu e atât de încântat încât vrea să știe dacă leoaica tânără, iubirea, a fost până la urmă împușcată de vânători sau au prins-o la timp îngrijitorii de la Zoo Sibiu.
1995 – Ține o cură de slăbire extrem de drastică, în urma căreia scade 20 de centimetri în înălțime.
1996 – Privindu-se gol în oglindă, Ion Cristoiu își dă seama că s-a bronzat cu model și decide ca data viitoare când merge la plajă să-și dea vesta jos.
2005 – Ion Cristoiu ajunge să menționeze atât de des că în seara precedentă a citit la Biblioteca Academiei încât apropiații încep să creadă că a comis o crimă și că avea nevoie de un alibi.
Publicat în Cațavencii, nr. 3 (81) 2013