Președintele Iohannis își dorește ca ultimii patru ani ai mandatului său să fie liniștiți, fără frămîntări politice, crize și răsturnări de situații, așa încît el să se poată consacra marilor proiecte la care trudește: week-end-uri la Sibiu, grădinărit, remobilarea reședințelor de protocol, vacanțe în Madeira, golf la Clubul Diplomaților și tenis cu Vecerdea la casa din Miami.
Prin urmare, s-a arătat de acord cu foaia de parcurs pe care e de presupus că generalii i-au pus-o în față. Asta înseamnă construcția binomului PNL-PSD dintr-un PNL castrat politic și un PSD împănat cu agenți.
Guvernarea în următorii ani urmează să fie un fel de rotativă de fațadă: cînd PNL cu sprijin parlamentar de la PSD, cînd PSD cu sprijin parlamentar de la PNL, cînd PNL-PSD, ca majoritate compusă.
E de observat că PSD a primit foaia de parcurs și s-a conformat destul de prompt: în loc să formeze o alianță de stînga, care să-i deschidă calea spre un rezultat cu pretenții de guvernare, PSD s-a lepădat de aliații logici – Pro România și ALDE – ca să-și simplifice obligația politică. PNL, la fel, nu arată vreo tragere de inimă pentru alianța cu USR, care e, deocamdată, făcută pentru locale și care, în funcție de rezultat, poate să devină, la parlamentare, facultativă.
În sala hărților, planul se cheamă „Curățirea partidelor mari“, dar numele corect ar fi „Slăbirea partidelor vechi“. În măsura în care rămîn singure, PNL și PSD se vor căuta unul pe celălalt și se vor completa la guvernare, eliminînd partidele mici.
Nu e o ideea rea din perspectiva unei continuități la guvernare. În fond, „rotativa guvernamentală“ a funcționat decenii la rînd, cu foloase politice și economice, sub Carol I. Numai că, pe vremea regelui, generalii erau toți într-o tabără, în serviciul țării, și nu împărțiți în haite lacome și combatante, care trag fiecare de un colț de Românie.