„În sara de Crăciun venim
La Viflaim, la Viflaim.“ Adică pe 7 decembrie, la Sala Palatului. Şi lumea, la 8 trecute fix seara, încă nu-şi găseşte locurile. E tipul acela de lume care, plecînd de Paşte, ţi-ajunge acasă sara de Crăciun. Trage după ea ugere de istorie mitică, de sete după colinde necenzurate.
„Pe pruncul sfînt să-l preamărim
La Viflaim, la Viflaim.“ E preamărit cu aplauze Hruşcă, învelit în pleata lui albeaţă, ajunsă la chelie dincolo de creştetul capului, dar lungişoară, pînă-n brîu.
„Că-n iesle s-a născut Hristos
La Viflaim, la Viflaim.“ Hruşcă zice: „Circulă bancuri pe net despre mine. Se spune că Hruşcă, cînd scoate chitara, începe ninsoarea. De aceea, iată, ninge“. Şi de undeva de sus, bineînţeles, din culise, curge minune de alb expandat. Aplauze.
„Să-i fie lumii de folos
La Viflaim, la Viflaim.“ Şi se pune-ncet pe colind. Are voce. Are şi clăpar. Are şi toboşar. Ei doi dau sentimentul de magie.
„Cînd prorocirea s-o-mplinit
La Viflaim, la Viflaim.“ Nu-i destul. Se împlinesc 30 de ani de la „Rugă pentru părinţi“. Lacrimă la 120 de lei. Şi ne legănăm stînga-dreapta în zona de 100 de lei biletu’. Hohot de plîns colo-şa în fund. La 80 de lei biletul.
„Prin Fiu noi toţi ne-am mîntuit
La Viflaim, la Viflaim.“ Şi iar colinde. Minune. Stai cu ochii închişi. Cîntă precis ca o Precistă.
„Şi de atunci creştinii sînt
La Viflaim, la Viflaim
Întîmpinaţi de Domnul Sfînt
La Viflaim, la Viflaim.“ Zice Hruşcă: „Minunat! Minunat! Plecăm la Constanţa, apoi la românii din Nürnberg, vă luăm şi acolo şi vedem cum ne întoarcem, închiriem avioane!“.
„Păstorul turmei pămînteşti
La Viflaim, la Viflaim
Ne-arată căile cereşti
La Viflaim, la Viflaim.“ Intră pe scenă mucoşi îmbrăcaţi în costume populare. „Au venit toată noaptea cu trenul ca să vă colinde.“ Şi vin şi automate de colinde, barzi populari îmbrăcaţi în costume bine legate. Era o tipă cu chitara, zdrang-zdrang-zdrang. Cîtă precizie! De lemn. Îmbujorare gata preparată din culise. Hruşcă face pauză şi o face atît de lungă, că uită să apară pe scenă. Tonomatele se uită nedumerite. Dar vine Hruşcă.
„Noi cu grăbire alergăm
La Viflaim, la Viflaim
Şi Maicii Sale ne rugăm
La Viflaim, la Viflaim.“ Hruşcă uită cum îi cheamă pe oamenii veniţi şi ei cu trenul din satul ăla. Un toboşar şi ai lui Leana.
„În sara de Crăciun frumos
La Viflaim, la Viflaim
S-a fost născut Iisus Hristos
La Viflaim, la Viflaim.“ BIS, BIS! Nu, nu, anul viitor! A fost divin!