Anul trecut, după publicarea raportului Curții de Conturi pentru 2012,
era cât pe-aci să intrăm în normalitate. Curtea de Conturi identificase în 2012 o mulțime de plăți ilegale făcute de către unitățile administrative pentru salarizarea personalului neclerical, ajungându-se la prejudicii de sute de mii de lei la nivelul unui singur Consiliu Județean. Speriați, funcționarii și politicienii din Consiliile Județene și din primării au sistat plățile pentru personalul neclerical al cultelor din România. Jale și suspin, mai ales în sânul Bisericii Ortodoxe Române, care s-a trezit că trebuie să bage mâna în propriul buzunar pentru a plăti salariile cântăreților, ale diacilor, clopotarilor și cădelnițarilor. Iar cheltuiala nu era chiar neglijabilă.
La nivelul anului 2012, BOR avea în grijă în jur de 17.000 de oameni angajați drept personal neclerical. Dintre aceștia, 15.592 primeau ajutoare financiare de la stat, pentru completarea salariului. Primăria Generală a Municipiului București plătea, la acea vreme, 11.000.000 de lei anual pentru plata personalului neclerical. Consiliul Județean Timiș plătea anul 7.300.000 de lei pentru plata salariilor personalului neclerical, iar Consiliul Județean Iași plătea 10.628.000 de lei, în fiecare an, pentru plata a 753 de salarii ale personalului neclerical. În total, cu o medie de aproximativ trei-patru milioane de lei anual pentru fiecare județ, administrațiile locale contribuiau, în 2012, cu 120-160 de milioane de lei la plata diacilor, clopotarilor, cântăreților, cădelnițarilor și așa mai departe.
După intervenția Curții de Conturi,
cultele recunoscute din România au realizat că trebuie să plătească singure aceste sume pentru a asigura salariile celor 18.951 de salariați reprezentând personalul neclerical din România. De unde să scoți, nene, 30-40 de milioane de euro așa, peste noapte? Nu se poate. Trebuie făcut ceva, trebuie ca statul să plătească din nou, că doar n-or fi cultele proaste să plătească ele.
Și, minune dumnezeiască, în calea popilor de tot felul a apărut providențial Victor Ponta, care tocmai își lansase oficial, la Craiova, candidatura la președinție. Providențial sau nu, candidatul Ponta avea nevoie de tot sprijinul posibil, așa că, pe 31 iulie, guvernul său a rezolvat printr-o ordonanță de urgență problema salarizării personalului neclerical, clarificând prevederile OUG 82/2001, astfel încât să nu mai existe dubii nici pentru subalternii lui Văcăroiu de la Curtea de Conturi că și cântăreții/cantorii bisericești, cu excepția celor ai cultului mozaic, trebuie plătiți de la bugetul de stat și de la bugetele locale.
Toată lumea a răsuflat ușurată,
legea a fost repusă în drepturi, lălăitorii celor sfinte își vor lua banii în continuare. Cât costă această simplă precizare, făcută prin ordonanță de urgență? Un mizilic de 90 de milioane de lei anual.
Săptămâna trecută, ordonanța de urgență a ajuns în Parlament, iar Senatul a votat adoptarea sa. Din neant au apărut și câțiva senatori care s-au opus acestei ordonanțe. Ba chiar, extrem de curajoși, Mircea Dobra și Marius Pașcan de la PNL, precum și Ioan Iovescu, ales ca membru PP-DD, s-au opus aprobării ordonanței, spunând că este anormal ca personalul neclerical să fie pus în cârca autorităților locale. Numai că amintiții curajoși o ard aiurea. Cu sau fără ordonanța Guvernului Ponta, personalul neclerical tot este plătit din bugetele locale și din cel al statului. Parada făcută de cei trei în Senat e inutilă, atâta vreme cât nu se discută serios, o dată pentru totdeauna, problema susținerii financiare a cultelor religioase. Dar, na, 2015 nu e an electoral, se mai permit derapaje. Să așteptăm anul 2016, cu alegeri locale și parlamentare, să vedeți atunci ce-or să-i pună politicienii pe popi să danseze și-or să le bage milioane din bani publici la șnurul de la bikini…