Trei zile am mîncat cu polonicul din ceaunul victoriei de la Istambul, pînă să constatăm că era plin cu rahat. Turcesc. În aceeași seară ne-am luat patru portocale mecanice și zdravene în cap , iar maghiarii au anulat victoria "istorică" a lui Pițurcă cîștigînd la rîndu-le cu osmanlăii. Arena Națională bate record dupa record. De audiență publică și de înfrângeri pe teren propriu ale echipelor românești.
Cînd nu e Steaua, e Naționala. Nu se mîndrea Gigi că România egal Steaua? Uite că a avut dreptate. Tătărușanu, pac 0-1. Chiricheș, pac, pac 0-2. Apoi și-a mai intrat în rol și improvizația de fundaș dreapta Tamaș, dublat de o eroare de arbitru și arbitraj : un scoțian generos și subtil ca un cimpoi rșsuflat dupș o sticlș de whisky diluatș cu țuică . E drept că și celălalt lateral al nostru, Raț, a fost la fel de lent și absent.
Degeaba au udat îngrijitorii terenul pe benzi, la indicațiile lui Pițurcă, mare admirator al vitezei de joc olandeze. Tot ai noștri se împiedicau mai Grozav(u). Gena surinameză filtrată de școala batavă bate clar pe viteză și „îndemanare cu piciorul” școala bahică și tactică de selecție pe bază de sacoșă de la tata, promovată de organziația patronată de Nașu Sandu. Și perpetuată de la părinții cu dare de mînă de pe la puținele echipe de juniori rămase, pînă la Naționala unde unul dintre criterii (nu spun că singurul!) este dacă ai sau nu contract cu famiglia din Pipera.
E adevărat că arbitraj așa prost și părtinitor am mai văzut și pe la o finală veche a Cupei Campionilor, în care unul Ion Crăciunescu, l-a înfuriat așa de puternic pe prietenul nostru de aseara, Van Gaal – pe atunci antrenorul unui Ajax perdant nemeritat –încît l-a făcut să execute o kata pe marginea gazonului. Reconstrucția Olandei, care a început după vara europenelor din acest an s-a încheiat deja. Nu cred că vor pierde puncte în grupa noastră decît după ce se vor fi calificat matematic. Reconstrucția noastră, începută temeinic de Lucescu junior cu Bogdan Mara, Florescu și Apostol se va încheia peste vreo opt ani cu eșecul calificării la niște Mondiale despre care nu știm încă unde se vor disputa. Dar asta nu contează! Important e să îi ajutăm pe Mitică și Sandu să-și conserve privilegiile și să ne învețe în continuare ce noroc am avut să le fim contemporani. Și din cînd în cînd să mai batem cîte un record pe Arena Națională: de numar de fraieri prezenți la o înfrîngere cît mai categorică pe teren propriu.