N-aș fi crezut că floarea de ciulin
e-atît de parfumată și de fină
ca pasul înțepat, ușor felin,
al profesoarei mele de latină.
Ca eschimosul care, c-un satîr,
pîndește foca s-o mănînce vie,
visam s-o mușc cu patimă de c-u-r
și să fac paișpe ani de pușcărie.
Nu am avut curaj, de ce să mint,
de dragul ei mîncam un pumn de crete
să par mai palid și mai suferind,
să creadă c-am murit și să regrete.
Din volumul ”Decît să-nțepenești ca prostu-n lavă, mai bine intră în vulcan valsînd”