Christoph Daum, nu glumim, crește în ochii noștri. L-a chemat pe Keșeru la Națională, deși, inițial, nu-l convocase. Sigur, ca să se scoată elegant, și-a motivat hotărîrea tardivă – cum că Alibec, pe același post, e incert. Important e că a revenit asupra deciziei. Ar fi fost aiurea, zău, să nu-l chemi la lot pe un atacant în formă care, de o lună încoace, tot dă goluri. Deși mai cu întîrziere, Daum s-a prins, demonstrînd că nu-i chiar neamțu’ ăla limitat – ein Mann, ein Wort. A zis un cuvînt, cîndva, cînd s-au făcut adresele către cluburi, dar, ulterior, omul de fotbal dintr-însul a mai dat-o la întors. Încet-încet, chiar mai rapid decît ne așteptam, Nea Christo se dă pe brazdă, se arată a fi de-al nostru, flexibil. Nu-i nici încăpățînat ca Nea Piți, nici rigid ca Nea Puiu. Încearcă și el, omu’, ca orice om de fotbal supus greșelilor omenești și presiunilor publice. E de bine, repetăm, că n-o ține langa și, din mers, își mai corectează deciziile.
L-au adus pe Daum (ca cum a fost și cu Iohannis) bazîndu-se pe mitul Neamțului – omul care aduce ordine și disciplină. Respekt! Ei bine, dincolo de aceste valori importante, selecționerul începe a-și însuși, surprinzător de repede, niște valori trainice ale locului – intuiția, aproximarea și capacitatea de adaptare. C-așa le-am ținut piept, prin veacuri, turcilor și polonezilor, columbienilor și argentinienilor.
Acum, desigur, e tardiv să-l mai convoace și pe Rusescu, killer-ul de la Osmanlispor. Bine că-l avem pe Keșeru. Nouă, pe bune, ne place Keșeru – un jucător inteligent și educat. Îl mai avem și pe Stanciu – două goluri în Europa League. Moți – căpățînă, gol pentru Ludogoreț. Pînă și Florin Andone a spart gheața, plasa – prima reușită în tricoul lui Deportivo. Ei bine, de aici încolo depinde doar de Nea Christo. Împreună, în meciul cu Polonia, băieții ăștia poa’ să dea măcar c-un gol mai mult decît Lewandowski. Astfel, tragem nădejde, Cetatea Neamțului nu va fi cucerită de urmașii lui Sobieski. Hai România!