O punem pe VAR? Așa se zice la noi, în jargon: cînd o pui pe var, e pe punctul de la 11 m, penalty clar!!! Mult discutatul sistem VAR, revoluționara tehnologie de asistență video, urcă emoțiile noastre pe culmi și mai înalte ale disperării – nici unșpele metri nu va mai fi ce era odată. A fi sau a nu fi? E o dilemă falsă și superficială, pentru snobi și fițoși. A fost sau n-a fost? Iată întrebarea fundamentală care ne macină ontologic, ne consumă sinele și existența, de la meci la meci. Că d-aia sîntem oameni care iubim fotbalul, nu roboți.
Cum va arăta lumea fotbalului (cea mai bună dintre toate lumile posibile!) cu inteligentul VAR? Pe bune, băga-ne-am, habar n-avem! Cele mai recente evenimente aduc apă la moara celor care vor să se adopte cît mai curînd sistemul ăsta. Ambele semifinale de Champions League au fost bulibășite de două brigăzi de arbitri care nu erau chiar orișicine, ci ditamai ecusoanele FIFA, reputate și consacrate. Colac peste pupăză, cireașă pe tort, bomboană pe coliva arbitrajului clasic, mai veni și El Clasico, Barça-Real, duminică. A fost ceva de groază. Aici chiar că nu mai știi de partea cui sau împotriva cui a greșit mai mult omu’ cu fluieru-n gură. Cert e că a făcut meciul praf. În comparație cu ăștia, ai noștri sînt parfum. La Cluj, arbitrul Avram a fost foarte bun în meciul CFR – U. Craiova. A dictat curajos și corect un penalty împotriva gazdelor, în minutul 90 plus. Doar că, la executare, n-a mai văzut că transilvanul Camora intrase în careu aproape pe aceeași linie cu olteanul Gustavo, cel care bătea pălitura de osîndă. Deci să se facă VAR, tăticule, ca să scăpăm de atîtea discuții!
Zău, acuma pe bune, chiar credeți că vom scăpa? De discutat, firește, tot vom avea de discutat. Revedem de ‘jde ori o fază, o mai revăd și specialiștii în arbitraj, iar părerile rămîn tot împărțite. Cum identifici intensitatea unei împinsături? Cum judeci un ofsaid centimetric? Cum validezi golul unei echipe care și-a declanșat contraatacul devastator după o obstrucție în jumătatea proprie? Un gol marcat în urma unui corner inexistent? Intenția unui henț? Ș.a.m.d., exemplele pot continua, destule. Ce-o să facem, încotro se va îndrepta omenirea fotbalistă? Una-două, vom da fuga la televizor ca să revedem fazele litigioase? Ne vom bizui doar pe VARbitru?
Tehnologia goal-line, da, să fie primită! Dacă renumiții cercetători britanici o descopereau mai devreme, atunci faimosul gol (sau nu) al lui Hurst din finala Anglia-RFG din 1966 n-ar fi rămas o enigmă veșnic neelucidată a istoriei. Se valida și golul lui Dorinel de la Euro ’96, cînd a intrat bășica juma’ de metru în poartă, în meciul cu bulgarii… Cu VAR-ul ăsta, însă, nu-ș’ ce să zicem. Stai, așa, și te gîndești: pe lîngă inevitabila fragmentare a meciului, n-or să fie tot niște arbitri care iau decizia pînă la urmă? S-ar putea proceda, părerea noastră, ceva mai simplu. Adică fluierașii să fluiere corect, tușierii să țină bine tușa, iar ăia de pe linia de fund, că tot o freacă pe baremuri mari, să fie vigilenți măcar la fazele din careu. Jucătorii se mișcă mai rapid decît altădată, desigur. Da’ ce să le faci? Să le pui un chip ca să-i identifici la ofsaid sau la henț? Păi, nu, băi, banditule de arbitru! Arbitrează tu corect și imparțial, că altfel, din VAR în VAR, vei fi înlocuit de roboți!
Ar fi trist: ne vor înlocui roboții doar pentru că oamenii de fotbal nu-și mai fac treaba ca lumea, corect, chiar dacă imperfect, firește. Hai umanitatea, hai omu’, măsura tuturor lucrurilor!