Ilie Năstase a fost condamnat, în februarie, la 9 luni și 10 zile de închisoare cu amânarea executării pentru că a condus beat și apoi fără permis. Motivarea deciziei ar merita ea însăși să se transforme imediat în dosar penal.
Practic, fără alte ocolișuri, Ilie Năstase a scăpat de bulău pentru că a fost un mare sportiv. Asta ca să înțeleg mai bine cum văd magistrații – unii dintre ei – toată chestiunea cu „a fi special”. Chestiune unde intră, printre altele, și pensiile speciale.
Motivarea începe îmbucurător pentru statul de drept și pentru o societate liberală: „Într-un stat de drept, refuzul unei persoane de a se supune solicitărilor Poliției şi plecarea din locul respectiv fără acordul organelor de ordine ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat (fiind necesară urmărirea inculpatului în trafic) prezintă o gravitate deosebită”. Numai că se termină foarte prost: „acesta a fost unul dintre cei mai importanţi jucători de tenis ai anilor 1970, fiind numărul unu mondial de două ori, în 1972 și 1973. În 2005, Tennis Magazine l-a plasat pe locul 28 în lista celor 40 cei mai mari jucători de tenis din ultimii 40 de ani”.
Probabil vă amintiți: a fost prins băut, nu a vrut să sufle-n fiolă, nu a vrut să meargă la spital, a făcut circ, i-a amenințat pe polițiști. A fost încătușat în cele din urmă, a fost dus și i s-au recoltat probe de sânge, i s-a ridicat permisul, pentru ca peste câteva ore să fie văzut pe motocicletă.
Mă gândesc la toată discuția avută la condamnarea lui Gică Popescu. Discuție din societate care nu a contat deloc, pentru că la Gică Popescu era „anticorupție”, la generalul penibil Iliuță e vorba de valori.