Crin Antonescu ieșise relativ OK din politică acum zece ani. De data asta vrea să se asigure că nimeni n-o să-l mai cheme, n-o să-i mai deranjeze picoteala bruxelleză.
„Două secte dezlănțuite au ocupat România electorală și dau o bătălie apocaliptică. Țara nu e lăsată să stea în case, goarnele mobilizării sună din greu, războiul total se consumă în toată splendoarea, fiecare tabără promițând exterminarea, măcar la figurat, a celeilalte“, asta scrie Crin, omul care n-ar fi permis ca în aceste sfinte zile de mai să se desfășoare mobilizări electorale, mitinguri sau postări panicarde pe rețelele de socializare. Par fix cuvintele unui cribdos care nu știe să piardă. Ceea ce părea unul dintre puținele lucruri pe care Crin chiar le stăpânea. Și nu o zic la mișto.
Crin Antonescu prezintă confruntarea de azi ca pe una între Petrov și Călin Georgescu. Așadar între Băsescu și delirant. E nedrept. Chiar e nedrept să ne spună asta unul care a fost candidatul PSD-PNL, unul care garanta pe mai departe stabilitatea dezastrului și, mai ales, funcția de premier pentru cel mai murdar premier.
Îi poți înțelege lui Crin Antonescu supărarea de moment, dar momentul a cam trecut. Pare că abia acum îl cunoaștem în această campanie, pare că abia acum vedem în ce l-au transformat cei zece ani de pauză: într-un nene înăcrit, plin de frustrări.