Alex Găvan e alpinistul ăla care a escaladat, fără oxigen suplimentar, patru vîrfuri de peste 8 000 metri, din care trei sînt situați în Nepal. Practic, cunoaște Nepal-ul la fel de bine cum știm noi cârciumile din pasajul Villacrosse. Să-i dăm repede cuvîntul. Nepalul ne așteaptă.
Cum ajungi în Nepal. De vreun an și ceva, cel mai ușor este să zbori cu Qatar Airways pînă în Golful Persic (Doha), după care ai legătură directă spre Kathmandu, capitala Nepalului. Viza pentru Nepal o iei direct de pe aeroport, la sosire, și costă 30 dolari pentru 60 de zile.
Ce să vizitezi. Toate călătoriile în Nepal încep invariabil în capitala Kathmandu, unde primul lucru care te va izbi în piept cînd ieși din avion este o combinație indescriptibilă, dar de un farmec aparte, între miros și umiditate ridicată. Țineți minte imaginile cu care începe documentarul lui Ron Fricke, Baraka? Mergeți dimineața, pe la 6.30, în piața regală Durbar din Patan și retrăiți experiența răsăritului de soare din film, printre zecile de temple și incantații de ceremonii “puja”. Nu ratați, tot dis de dimineață, o vizită la Pashupatinath, unul din cele mai importante și impresionante temple hindu din lume. Dacă aveți inimă, puteți să asistați, de pe malul celalălt al rîului sacru Bagmati, la ritualul de incinerare al morților care, în ciuda aparenței, nu are nimic morbid în el.
Majoritatea celor care merg în Nepal, o fac pentru munți. Un om cu o condiție fizică normală și cu un dram de voință poate ajunge în tabăra de bază a Everestului, la 5545 metri altitudine, sau să termine cu succes circuitul din jurul muntelui Annapurna.
Alte lucruri de făcut: whitewater rafting sau kayaking pe unul dintre vijelioasele rîuri himalayene, sărituri cu parașuta în tandem lîngă Everest (aveți oxigenul inclus, iar distracția costă vreo 40.000 de dolari); safari în Parcul Național Chitwan (elefanți, rinoceri, crocodili, tigri, leoparzi etc.)
Cu cine interacționezi. În orice parte a Nepalului ai merge, călătoria va presupune contactul cu o amestecătura incredibilă de etnii și religii. Șerpași, Gurung, Tamang, Rai, Limbu, Newari, fie că sînt budiști, hindu, bon sau animiști, i-ar umili total prin modul în care conviețuiesc pînă și pe cei mai zeloși separatiști mioritici sau aprigi evangheliști.
Unde să mănînci. Mergeți neaparăt în Thamel la K2 Steak House și, dacă sînteți într-adevăr hamesiți, comandați New York Steak și Apple Momo. Întrebați acolo de BP, managerul restaurantului, și spuneți-i că v-am trimis eu. Dacă vreți ceva local, încercați faimosul Dhal Bhat, dar aveți grijă cu stomacul de european sensibil, căci dacă vă propuneți vreun optmiar, cu sau fără oxigen suplimentar, mai bine lăsați delicatesurile locale după ascensiune.
De ce să te ferești. “For you, my friend…special price!” este mantra tuturor comercianților nepalezi. Eu încep negocierea de la a zecea parte din cît îmi cer ei.
Dacă mergi în trekking, singurul pericol cu adevărat semnificativ îl reprezintă luarea în altitudine într-un timp prea scurt. Diamoxul, nifedipinul sau dexametazona sînt pentru cei care știu cum și cînd să le folosească.
Nu m-am simtit niciodată în nesiguranță în Nepal, fie că mergeam pe o potecă de munte, fie că mă holbam la temple, noaptea, prin Kathmandu, în orașul vechi. Într-un fel cred că lucrul ăsta e dat și de înclinația spre non-violență pe care le-o imprimă religia. În orice caz, nu beți apă de la robinet și nici nu vă gîndiți să vă spălați pe dinți cu ea.
Unde să te cazezi. În Kathmandu găsești cazare pentru toate bugetele. Ca hoteluri mid-range recomand Manaslu și International Guest House, iar ca top end, Dwarika’s. Atunci cînd mergi în trekking, pentru rutele cele mai comerciale poți sta în lodges (un fel de pensiuni de ale lor; cu 3 dolari ai o cameră decentă, cu două paturi și baie), iar pentru cele mai puțin umblate, agenția îți va pune la dispoziție corturi, bucătar și oameni care să care tot calabalîcul.