Doamna Laura Codruța Kövesi este o mare iubitoare de statistici, mai ales atunci când acestea dau bine în bilanțuri și aduc după dânsele laude, decorații și sprijin din toate părțile societății românești, dar mai ales sprijin internațional.
Statisticile sunt bune, nu spunem nu. Mai bune decât statisticile sunt datele crude, neprelucrate, care ne arată, necosmetizat, realitatea. Cu aceste date ne încântă șefa DNA, de când a preluat funcția, pregătind terenul pentru ropotele de aplauze care, de obicei, nu se lasă așteptate.
În urmă cu un an,
pe 23 februarie 2017, în prezența Excelenței Sale, președintele României, domnul Klaus Werner Iohannis, Laura Codruța Kövesi a prezentat într-un mod triumfalist bilanțul activității DNA pe anul 2016. A fost, se pare, ultimul bilanț la care s-au putut flutura numere mari, dosare cu miile, inculpări răsunătoare, condamnări zdrobitoare. De fapt, partea aia cu condamnările nici nu mai era treaba DNA, ele depinzând de judecători. Desigur, fără niște rechizitorii bine făcute, fără o instrumentare ca la carte a cauzelor, condamnările n-ar exista. Cum nici achitările n-ar exista în lipsa unor rechizitorii prost făcute, de asemeni.
În 2016, față de 2015, numărul achitărilor în dosarele DNA crescuse de la 7,63% la 10,5%. În doar un an. Dar asta încă nu era nimic. 30% din dosarele trimise în judecată de către DNA în 2016 se bazau pe abuzul în serviciu. Or, după decizia CCR, abuzul în serviciu, arma favorită a procurorilor după ce le-au dispărut înregistrările și rechizitoriile venite direct de la SRI, n-a mai putut fi folosită cu eficiența de altădată. Lucrul ăsta a întristat-o pe doamna Kövesi, care a și declarat, prin noiembrie anul trecut: “O simplă decizie a CCR a scos din buzunarul cetățenilor români 188 de milioane de euro. Vrem ca pe viitor să se producă astfel de pagube și să nu le investigheze nimeni pentru că modificăm abuzul în serviciu? Nu știu, asta e o întrebare la care trebuie să răspundă societatea”.
Cele 188 de milioane de euro
despre care vorbește cu atâta siguranță doamna Kövesi există și nu există în realitate. Astea sunt estimările procurorilor, aceiași procurori care îi puneau lui Andrei Chiliman în cârcă un prejudiciu de 600 de milioane de euro. În timp ce doamna Kövesi dă vina pe CCR pentru pierderea a 188 de milioane de euro despre care nu știm cu siguranță dacă există sau nu, Curtea de Conturi reclama anul trecut că a trimis către DNA sesizări de fraude care totalizează 7,1 miliarde de lei. Adică 1,54 miliarde de euro. Problema Curții de Conturi era și este că DNA nici măcar nu a început instrumentarea dosarelor legate de aceste fraude. Pentru că nu avea timp, ocupată fiindu-i activitatea cu acele dosare de abuz în serviciu care ar fi adus țării 188 de milioane.
Dar, dincolo de aceste date,
o altă statistică ar trebui să ne îngrijoreze. E vorba despre statistica pe care DNA nu a prezentat-o și nici nu o va prezenta vreodată, statistica în care apar procurorii-vedetă ai instituției, cei care au instrumentat, de-a lungul anilor, dosarele-vedetă ale instituției. Să-i luăm pe rând.
Lucian Papici, procurorul
care a instrumentat dosarul referendumului din 2012, dosar care a dus la condamnarea lui Liviu Dragnea, s-a retras discret din DNA, în 2015, pentru a activa la un nivel mai jos, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș. La nici două luni de la retragerea prematură din DNA, Înalta Curte de Casație și Justiție încuviințează redeschiderea urmăririi penale împotriva domnului Papici în două dosare deschise în 2010, în care procurorul Papici era cercetat pentru proxenetism, trafic cu minore și spionarea propriei soții.
Emilian Eva, procurorul
care a instrumentat dosarul ICA, a fost condamnat, pe 17 octombrie 2017, la 2 ani și 11 luni de închisoare cu suspendare pentru luare de mită și acte de comerț incompatibile cu funcția, precum și la plata unei amenzi de 12.000 de lei pentru fals în declarații.
Mircea Negulescu, procurorul
care a instrumentat, în ultimii ani, o serie de dosare răsunătoare, de la Lukoil (niciodată finalizat) la dosarele lui Ghiță și Ponta, a fost exclus definitiv din magistratură și se află, alături de șeful său de la Ploiești, procurorul Lucian Onea, în mijlocul unui imens scandal, fiind acuzați de fabricare de probe, intimidarea martorilor și alte câteva mizilicuri. E drept, acuzațiile vin de la niște “penali” și “inculpați” și, poate, nu trebuie luate în serios. Cel puțin șefa DNA și președintele țării nu vor s-o facă, așa că nu vedem de ce am fi noi mai cu moț.
Mihaela Iorga Moraru, procuroarea
care, printre altele, a instrumentat dosarele “Trofeul calității” și “Zambaccian”, care au dus la condamnarea la închisoare a lui Adrian Năstase, a fost trimisă în judecată de chiar colegii săi din DNA, pentru favorizarea infractorului.
Sunt doar patru cazuri de procurori
care au mari probleme ce-i transformă, la rându-le, în penali și inculpați. Adică exact genul ăla de oameni pe care nu-i suportă Laura Codruța Kövesi și Klaus Werner Iohannis.
Dar în DNA lucrează aproximativ 162 de procurori, deci patru procurori nu reprezintă prea mult. Ei nu sunt decât 2,46% din numărul procurorilor DNA, deci mai puțin chiar de 4%, procentul miraculos până la care și plagiatul este acceptabil.
Și, totuși, toți acești patru procurori celebri sunt cei care au pus umărul la cele mai răsunătoare condamnări obținute de DNA. Niște procurori cu probleme mari ei înșiși au fost, ani de zile, vârfurile de lance ale instituției. Ei au instrumentat cele mai importante dosare, ei au cerut judecătorilor cele mai răsunătoare condamnări. Undeva, la nivel de imagine, e complet greșit ca cei mai aprigi luptători anticorupție să fie ei înșiși profund corupți. La nivel moral e chiar și mai greșit. Ajungi să te întrebi dacă e vorba despre justiție, până la urmă, sau despre reglări de conturi între penali.
Și, revenind la procentul de 2,46% procurori DNA cu probleme dovedite în justiție, trebuie spus că, dintre cei 45.206 politicieni aleși din România (parlamentari, primari, consilieri locali și județeni), în 2015 aveau probleme cu legea 128. Nu toți erau condamnați, mulți fiind doar trimiși în judecată. Procentul politicienilor aleși cu probleme penale era, așadar, în 2015, de doar 0,28%. Aproape de zece ori mai mic decât cel de azi al procurorilor DNA cu probleme penale.
Dar astea sunt calcule aproape aiuristice și statistici înșelătoare. Căci, se știe, clasa politică este coruptă în integralitate, iar DNA-ul este puritatea întruchipată.