1974 – Se naște Moise Guran. El a fost dezamăgit că a văzut lumina zilei într-o maternitate comunistă și nu într-o clinică particulară extrem de profitabilă, deschisă de niște oameni cu viziune ca parte a unui business amplu, cu o cifră anuală de afaceri cu șapte zerouri. România are nevoie de antreprenori, oameni buni, nu de spitale de stat.
1978 – Moise Guran își sfătuiește părinții să refuze alocația pe care o acorda statul. Visul lui era să primească o alocație din mediul privat, pe care să o negocieze personal cu angajatorul.
1985 – Prima notă de 5 la matematică. Extrem de nemulțumit, Moise îi explică profesoarei că el i-a prezentat niște cifre, iar dacă nu-i convin, atunci e problema ei, deoarece acele cifre reflectă întocmai situația economică a țării și creșterea trimestrială a defictiului comercial. Profesoara e uimită de reacția lui și nu prea știe ce să-i răspundă. Îl roagă, totuși, să nu i se mai adreseze cu apelativul ”oameni buni”.
1989 – În toiul Revoluției, Moise Guran îi avertizează pe români că țara are nevoie acum nu de o lovitură de stat, ci de o lovitură privată. Lovitura de stat, ca toate chestiile care sunt de stat, e ineficientă, deoarece lumea nu-și dă interesul și pleacă acasă înainte să-și termine treaba.
1990 – Agresat cu brutalitate de mineri, tânărul Moise Guran le spune acestora: ”Nu dați în mine, oameni buni! Cifrele pe care vi le-am prezentat sunt reale și reflectă situația de pe piețele internaționale.” Minerii sunt, se pare, extrem de înduioșați de vorbele lui Moise Guran; nici măcar Ion Iliescu nu-i considera oameni buni.
2006 – România cunoaște un avânt economic fără precedent. Moise Guran propune mărirea alocațiilor pentru copiii de bani gata.
2008 – Moise Guran propune ca toate barurile din țară să aibă la vedere un panou cu mesajul: ”Nu vindem băuturi alcoolice minorilor și săracilor. Poate doar minorilor.”
2013 – Moise Guran propune ca elevii săraci să nu mai beneficieze de școlarizare. După cum se știe, singurul scop al copiilor săraci e să dobândească o educație temeinică ca să se angajeze pe urmă pe salarii exorbitante și să dea toți banii pe băutură.