Caţavencii

Nokist ciochist fui o dată. Acum s-a terminat

A fost „nokist“. Ciochist. Sîmbătă seara-n bar Circus din Jucu: „Nokistule, se pişară pe tine. Ţi-au dat difolt“. E default. Juculenii au mai multă invidie, mai multă mîndrie decît umor. Şi de aceea Nokia acum nu e boală de copilărie, e cancer. Da, poţi spune, Jucu nu avea Nokia, ce-i pasă acum că are/n-are? Da, dar acum de-o avu, nu mai poţi să spui că nu fuse. Şi nici nu poţi spune „fuse şi se duse“. Nu, nu, Nokia a stîrnit orgoliul, a  dezgropat sentimente bănuite moarte, devenite încet-încet certitudini.

„Bre, avem Nokia, voi ce-aveţi?“ 

Nimic, răspundeau satele din jur. Nici asfalt? Nici. Nici gaze? Nici. Păi, voi sînteţi oameni? Acum, juculenii au asfalt, gaze, lumină, Internet. Dar la ce le folosesc? Marius Chiţoran a lucrat din prima la Nokia. Şi aşa zice. Crişan Axinte n-a fost angajat o clipă la Nokia şi şi-a găsit de lucru în Timişoara. Nu e lucru sigur nici acolo, dar are de lu­cru. Ca salarii, egali. Doar că Marius nu plătea rata şi nu se trezea la patru, or Crişan se scula înainte de cîntecul ucigaş al cocoşului şi acum face la fel. Chiar, ce-i de făcut? 

Marius şi Crişan îmi povestesc că nici unul nu e în avantaj, că, ori ciochist, ori navetist, tot un drac, lumea e nesigură, paralizată de ziua de mîine. Şi nu cutremure ori mari catastrofe înfricoşează, ci uite, aranjamentele patronului. Marius nu vede, dom’le, în criză decît o invenţie. Păi, cum e criză cînd tot noi, proştii, o ducem prost. „Păi, nu văd eu, şefii români ori străini sînt bine-mersi. No, asta nu e criză.“ E o fandoseală, o joacă tîmpită cu minţile oamenilor. Crişan vede şi el că la Timişoara maşina-i maşină, fala-fală, prosteala-prosteală. „Nu poţi să spui de criză decît la teve. Criza e să plătească tot prostu’ şi ei să fie fruncea.“ Marius a fost la botezuri, la nunţi, a fost luat şi naş o dată. Crişan zice că n-a avut timp de asta, că lumea nu l-a luat de încredere. Vineri şi sîmbătă, Marius n-a mai tăiat cocoş să-l arunce într-un borş acru. „Lasă-l, că poate mi-o folosi cînd o fi şi mai rău.“ Crişan însă tăie ceva puişor şi-l rumeni. Marius se îmbătă. Crişan şi el. Dar amărîta turturea pentru amîndoi cînta. 

Exit mobile version