Dacă v-aţi întrebat ce s-a mai întîmplat în ultima vreme cu Noua Republică, probabil că aţi terminat de citit toate ziarele şi cărţile, de văzut toate filmele şi chiar nu mai aveţi la ce să vă zboare mintea. Pentru cine a şi uitat deja însă, un pic de recapitulare: platforma Noua Republică e mişcarea aia de dreapta, cu scopul foarte îndrăzneţ de a schimba totul în mai bine, dar lăsînd lucrurile în principal la fel.
La lansarea din Capitală de acum cîteva luni, Noua Republică clocotea de entuziasm, civism şi patetism. În fruntea ei e Mihail Neamţu, un tînăr intelectual parcă decupat cu forfecuţa din cărţile de istorie, de la paginile cu tînăra clasă politică instruită peste hotare. În momentul lansării, pentru public cel puţin, Noua Republică părea un fel de grupa mică a UNPR, unde se duc PDL-iştii fără pile şi bani. Discursul lui Mihail Neamţu era impecabil ideologic, dar cu hibe în logic: sînt probleme, avem o guvernare naşpa, dar cu siguranţă nu e vorba despre guvernarea asta. Între timp, Neamţu, Vlaston & compania au mai sărit din barcă, văzînd cum e pe cale să se afunde. Mihail Neamţu s-a aruncat plin de curaj să ceară demisia lui Boc, să critice PDL-ul, plus alte desprinderi surprinzătoare de la ţîţa mamei. Pînă şi articolele de pe Hotnews nu mai sînt atît de partizane. Ce-i drept, de marele elefant roz şi beţiv din sufragerie n-au zis în continuare nimic. Poate că la chestia asta a contribut şi faptul că unii membri deja începuseră să-şi pună unele întrebări (în interiorul mişcării, cel puţin) privind ce se întîmplă cu banii de sponsorizări şi cotizaţii, la cine ajung, cît de fiscală e toată treaba şi, mai apăsător, de ce nu e clară poziţia vizavi de PDL?
Cert e că Noua Republică, la fel ca şi Remus Cernea, are mai mulţi oameni care o plac pe net decît în viaţa reală. De altfel, pînă şi platforma lui Mihail Neamţu a fost făcută publică prin intermediul blog-urilor.
Mai nou, NR strînge semnături. Nimeni nu ştie precis pentru ce, dar e bine să ai acolo nişte semnături pentru zile negre. Sînt activi pe Internet, pe reţele sociale, pe blog-uri etc. Foarte bine, e de profitat de pe urma mediului ăstuia. Aşa că Mihail Neamţu şi-a concentrat privirea de intelectual şi a încercat să privească cu lentilele larg deschise direct în sufletul Internetului, a încercat să îi înţeleagă esenţa, forma de guvernare, simbolurile şi, mai ales, despre ce naiba e vorba acolo. Din păcate, Internetul e un loc prea bolnav ca să îl poată cuprinde mintea unui om de peste 30 de ani, aşa că singurul răspuns pe care l-a putut obţine Mihail Neamţu a fost „Chuck Norris“. Este adevărat, noua campanie de strîns semnături porneşte de la deviza „Chuck Norris poartă pijamale cu Mihail Neamţu“. Bravo, Mihail, ăsta e modul cel mai potrivit să capeţi credibilitate şi să te ia lumea în serios. Cu glume cu Chuck Norris, la care nu mai rîde nimeni din 2007 de vechi ce sînt! Serios, ce urmează, să-ţi faci imnuri electorale cu melodii de la 3 Sud Est pentru că sînt la modă? Spoturi cu referinţe din Matrix? Cu o doctrină veche de două sute de ani mai faci ceva în politică, dar cu glume vechi de cinci ani n-ai nici o şansă.
Tot din seria „Eforturi inutile de a-l face pe Mihail Neamţu să pară cool“ este şi adunarea de duminică seară, dintr-un pub din Capitală, a simpatizanţilor NR. S-a anunţat un party cu karaoke şi, bineînţeles, Chuck Norris. Ce am găsit acolo, în schimb, a fost o mînă de oameni, majoritatea aceiaşi pe care i-am văzut şi la lansare, care stăteau la o băută între prieteni şi cîntau afon melodii din tinereţe. Mihail Neamţu a păstorit întîlnirea aşa cum un tătic păzeşte o petrecere pentru copii la McDonald’s. Nu prea a stat la masă, a furnicărit de colo-colo, ocupîndu-se de chestiuni administrative precum stabilirea playlist-ului pentru karaoke. La un moment dat a făcut un lucru bărbătesc şi a pus mîna pe microfon. A cîntat împreună cu două doamne o piesă clasică Disney: „Bare Necessities“, din Cartea Junglei. N-am ce zice, a fost plăcut să vezi un om în toată firea, îmbrăcat smart-casual, sobru cu un minut în urmă, dansînd din fund ca ursul Baloo.
Deocamdată, Noua Republică nu aduce nimic nou la masă. Are glume din 2005, un discurs politic ca-n anii 1800 şi ţine cu acelaşi preşedinte din 2004. Destul de învechit pentru o mişcare care se vrea proaspătă.