Victor Ponta s-a retras de la guvernare în 2015, deschizînd drumul spre victoria lui Liviu Dragnea la parlamentare. Apoi s-a retras din PSD, după ce și-a obținut un loc în Parlament, unde a înființat o mică balama folositoare. A obținut un scor neașteptat la europarlamentare și a mai prins ceva culoare în obraji, cam cîtă avea Mihai Tudose în vîrful nasului.
Acum, că PSD nu reușește, spun sondajele, să treacă încă de 25%, Ponta a prins aripi, căci simte că-i nevoie de el. Îl cere poporul înapoi, îl vrea în partid, în alianță, în fruntea bucatelor. Iar Cîrlanul zîmbește plin de înțelesuri. Bănănăie prin teritoriu, mimînd alianțe cu dușmanul, doar-doar o atrage atenția. Și reușește. De unde partidul nu mai voia să audă de el, acum îl caută, îl lingușește, îi întinde covorul roșu. Dar nu pentru decorațiuni a luptat Victoraș atîta amar de vreme cu dictatorul Dragnea, ci pentru ceva mult mai palpabil. Cică de aia îl și urăște cuplul Manda-Vasilescu, fiindcă la întrebarea „Nu-i așa că n-aveți altă propunere mai bună pentru funcția de premier decît mine?“, Marcel Ciolacu n-ar fi răspuns, conform punctajului, „Ba, da, îl avem pe Claudiu!“.