Perioada 1546-1551 ar fi putut fi cumplită, dar n-a fost. Moldova era străbătută în lung şi-n lat de fiorosul Ev Mediu, întunecat şi crud, care muşca din oameni cu fălcile barbare ale turcului, tătarului şi ursului carpatin, care împungea populaţia cu ascuţişul suliţei, săgeţii şi al cornului de bour, care, în fine, strivea întreaga fire cu povara birului, ftiziei şi a norului de lăcuste.
Cu toate astea, pe tronul din Suceava nu s-au aşezat bărbaţi cu nume năpraznice – ca Ştefan cel Mare sau Ioan Vodă cel Cumplit –, bune, la o adică, să pună pe fugă evenimentele. Soarta l-a adus la putere pe pruncul Iliaş, feciorul lui Petru Rareş, a cărui moarte s-a datorat, oficial, bătrîneţii, şi nu snopului de săgeţi descoperit într-însul. Iliaş avea cincisprezece anişori şi o înclinaţie spre pornografia infantilă, descoperită în mediul rural şi exersată pe capre. De fapt, cu trecerea anilor, Iliaş s-a orientat spre ţapi şi aşa l-au găsit evenimentele de înscăunare. Norocul lui şi al Moldovei a fost nesperata acalmie internaţională, de parcă turcii, tătarii, cazacii, şi ungurii semnaseră un tratat de apatie pe cinci ani, ca să poată domni Iliaş netulburat. Cinci ani, cum spuneam, a ţinut mandatul acestui pederast cu muci la nas, pe care solii turci l-au remarcat imediat şi i-au deschis noi orizonturi senzuale. Saltul de la sexul ciobănesc, pe apucate, la amorul cu uleiuri, apă de trandafiri şi mai mulţi parteneri e, fără discuţie, principala realizare a domniei lui Iliaş. În loc de bătălii, tînărul voievod a luat parte la petreceri, în loc de ambuscade, a condus orgii. Sfetnicii săi turci erau de părere că domnia merge ca unsă, singurul lucru care părea că merge anapoda – poate un pic crăcănat – fiind nesătulul Iliaş. Aşa s-au scurs cei cinci ani de acalmie pe care istoria i-a acordat iubirii. La capătul lor, în 1551, Iliaş a abdicat, s-a turcit, şi-a luat numele Mehmet şi s-a mutat cu pajii turci şi schemele de penetrare în localitatea Silistra. Dispariţia lui din viaţa politică a Moldovei a lăsat o gaură care, privită peste umăr, ar fi stîrnit imaginaţia lui Iliaş.