Tâlcul incendierii mașinilor cu numere de înmatriculare românești la Roma
trebuie căutat mai adânc, dincolo de taberele insalubre de imigranți. Trebuie să săpăm cu răbdarea căutătorilor de fosile prin cerșetoria, mizeria și furtișagurile cu buletin românesc care au exasperat opinia publică italiană. E nevoie să ajungem dincolo de prezența foarte vizibilă a conaționalilor noștri de etnie țigănească, chiar și dincolo de propaganda antiromânească ce a alimentat presa tabloidă din Cizmă. Am scris câteva reportaje în ultimii ani despre braconierii români care au pustiit Delta Dunării, după care au ajuns în Delta Padului în căutarea peștelui. Iată că am fost contactat pe Facebook de doi italieni, unul chiar realizator de emisiuni la un post de radio local, altul membru într-o asociație de pescari sportivi care încearcă să stopeze jaful făcut de braconierii români în apele Padului. Amândoi vor să știe care este treaba cu lipovenii ăștia veniți din România, capabili să extermine peștele dintr-o apă în câteva luni. Ideea este că majoritatea au dosare de braconaj la Tulcea și interdicție de a pescui în Deltă pentru ani de zile, dosare grele, penale, pentru braconaj electric. Ironia sorții face ca mulți dintre tulceni să aibă licențe de pescuit comercial în Italia în virtutea unei „înfrățiri” a celor două Delte, a Dunării și a Padului. Numai dacă ne luăm după numele urmașilor lui Terente ajunși prin bălțile broscarilor, trebuie să recunoaștem că ticăloșia e amestecată, sunt români, ucraineni și lipoveni născuți fără discriminare la malul Dunării, care au supt lapte cu icre de la țâța știucii. Deci etichetarea merge și așa, nu numai toți românii nașpa sunt țigani, ci și lipoveni.
Pentru a înțelege sensul mai larg al xenofobiei urmașilor lui Traian vizavi de imigranții lui Decebal,
haideți să dăm o tură prin presa de la malul Padului. Uitați cum începe un reportaj cald, de acum o săptămână: „Genoa – Au sosit ca vechii barbari din Bazinul Dunărean în căutarea unui ținut ușor de jefuit. De fapt, este un fluviu. Padul”. Până aici, corect. Au avut nevoie de 25 de ani ca să finalizeze hecatomba piscicolă în Delta Dunării. Asemenea lăcustelor din povestirile biblice, au ajuns apoi în Italia. Dar hai să vedem în continuare: „Sunt aproximativ 200 de braconieri originari din România care distrug ecosistemele celui mai mare râu din Italia în numele unei afaceri ilegale, de o ferocitate incredibilă, condusă după metodele Vestului Sălbatic. Iar autoritățile italiene sunt incapabile să facă ceva”. Stați liniștiți, nici la mama lor nu se face mare lucru, judecătorii tulceni întocmesc dosare pentru cowboii ăștia, dau interdicții de pescuit comercial și întrerup condiționat pedeapsa pentru un număr de ani în care băieții își vor ispăși păcatele pe apele Padului.
Abia acum italienii conștientizează teroarea pe care dacii lipoveni o instituie pe râul Pad,
iar un cunoscut nume al pescuitului sportiv din Italia și figură populară a show-urilor televizate de profil din această țară – Roberto Ripamonti – chiar dă o definiție a fenomenului: nu mai asistăm la un stil de braconaj arhaic, romantic, care nu lasă urme importante în ecosistemele acvatice. Mai mult, ceea ce se întâmplă pe o rază de 200 de kilometri în Delta Padului, până la Reggio Emilia și Mantova, este o exploatare industrială sistematizată, un masacru mecanizat și militarizat. Hopa! Exact ce se întâmplă în Delta Dunării, fenomen privit de autoritățile noastre cu multă somnolență, ce nu numai că a făcut praf biosfera din rezervație, dar iată, a produs chiar monștri transfrontalieri. Sunt organizați în Italia în opt plutoane de asalt piscicol, fiecare cu specializarea sa, de la prinderea peștelui la pregătirea lui, la transport și până la desfacerea pe piața din România sau din state învecinate cu noi (Bulgaria, Ungaria, Serbia).
Săptămânal, carabinierii confiscă de la români sute de metri de plase ilegale și aparate de curentat,
sute de kilograme de pește, iar acest lucru nu pare să afecteze rețeaua de traficanți băltăreți. În câțiva ani au fost recoltate mii de tone de pește intrate într-un sistem pe care italienii îl identifică drept aparținând deja unui clan mafiot de import, care controlează chiar și rețeaua locală de pescării. Peștele, cărat cu dubele frigorifice prin țări balcanice și chiar dincolo de Dunăre, aduce acestor braconieri câștiguri foarte mari, evaziune 100%, adică paradisul așa cum se vede el de la Tulcea. Dacii se retrăgeau din fața romanilor incendiind grânele, astăzi italienii se retrag din fața năvălirii românilor incendiind mașinile. Este, până la urmă, gestul inutil de apărare al unui imperiu decăzut, înghițit de popoarele periferice, o istorie a latinității în care ei ne-au furat aurul, iar noi le furăm peștele. Gerula este răzbunat, însă noi cu siguranță am luat plasă din nou.