Majestate, nu pleca, fotbalul e-n țara ta! La mulți ani, Măria Ta! Regele nostru, Gică cel Mare, se arată mîniat, din nou vrea să ia calea exilului. Așa că noi, supușii, cu aceleași cuvinte simple, iarăși îl implorăm să mai rămînă. Fără prezența lui Gică Hagi în țară, pe bune, tot fotbalul din România ar fi nu doar mai sărac, ci lipsit de perspective. Perspectiva ne-a fost arătată de însuși Regele, cu Academia, un proiect pornit din bălării și ciulini, nici măcar de la firu’ ierbii.
Ce i-o fi venit, de unde i s-a tras? De ce, după frumușica partidă cu Astra (1-1), Regele este atît de mîhnit? De ce își bagă picioarele, atît stîngu’ devastator, cît și dreptu’ folosit doar în situații de urgență, ca la golul cu Argentina la World Cup ’94? De ce? Doar istoria, sperăm, va adînci acest mister. Gică Hagi rămîne Gică Hagi.
În cabinetul regelui, într-o noapte de insomnie, bănuim, s-a născut acest acronim, scuze de neologism: HAGI = Harnic, Ambițios, Generos, Iute. Așa grăit-a Gică Hagi, nervos ca un copil mare. Copiii chiar știu ce-i ăla fotbalul. Așadar, ca să mergem mai departe, propunem altă variantă. GICA = Genial, Inventiv, Creativ, Altfel. E bine așa, băi, Gică Hagi? Te-am pupat destul în cur, ești mulțumit? Nu ne părăsi, te rugăm! Avem nevoie de tine. Chiar dacă…
De ce ne place nouă de Gică Hagi? Păi, pen’ că ia fotbalul foarte în serios. Nu-i ca noi, care doar îl comentăm de pe margine. Gică Hagi n-are umor, nu e pus pe poante. De miștouri la adresa lui ne ocupăm noi, că și le caută. Gică Hagi, totuși, ca rege, nu trebuie să abdice. A construit ceva important, nu-i cazul s-o taie în Turcia. Tocmai acum.
În fond, Gică, gîndește-te: Regele tre’ să rămînă în țară. Așa gîndi și antrenorul Carol I, deși unii îl doreau „out”. Nu s-a lăsat. A făcut istorie, așa, lipsit de umor, cum era și dînsul. A fost cel mai mare rege din epoca lui I.L. Caragiale. Gică, acum, pe bune, te implorăm, nu ne lăsa!