Ar fi trebuit să facem asta de multă vreme. ar fi trebuit, dacă eram ceea ce trebuie, s-o apărăm pe Simona Tache. Dar n-am crezut necesar. Pentru că Simona avea la dispoziție cea mai platformă media puternică, numită fie Academia Cațavencu, fie Cațavencii. Ar fi trebuit, atunci, ca din piepturile noastre mândre de masculi nerealizați să iasă un urlet cavernos și solidar prin care să ne exprimăm, clar, atitudinea față de Mircea Badea, pitecantropul care găsește plăceri nebănuite în a chinui oameni care nu se pot bate de la egal la egal cu el.
Dar asta e o iluzie. Mircea Badea este exact exemplul cretinului perfect, ajuns într-un loc cu vizibilitate și care se crede atotputernic. Uneori, un cuvânt, unul singur, bine plasat, îi poate face mai rău decât un motociclist nervos.
Alteori nimic nu-l poate opri. Nimic.
Și totuși, trebuie oprit.
Da, Mircea Badea, neașteptata imagine a Toyota de acum câțiva ani, Mircea Badea, idolul nerostit al corporatiștilor din Pipera, Mircea Badea, nerostibilul în sine, trebuie oprit.
Pentru că, într-un fel sau altul, a depășit toate limitele pe care nimeni nu i le-a impus, dar pe care toată lumea aștepta ca el să le respecte.
Mircea Badea nu e un delicat, nu e vreo floare fragilă pe tulpina societății civile. Nimeni nu are pretenția ca Mircea Badea să fie elegant. Pur și simplu, țăranul din el nu poate face asta. Dar de aici și până la a linșa o persoană care nu se mai poate apăra e o cale-atât de lungă…
Oana, de exemplu, Oana Dobre, Oana Dobre Dimofte. Ea, azi, deși este o ziaristă cu foarte multă experiență, nu se poate apăra eficient, singură, de atacurile pitecantropului. Pentru că ea nu mai lucrează în presă.
Pe vremea când ea era corespondent de război, ziarist de investigații, combatant TV, Mircea Badea nu s-ar fi apropiat de blondă nici măcar cu o floare. Pentru că spinii oricărei păpădii i s-ar fi întors peste ochi.
Azi, Badea, masculul Alfa al propriei sale bucle, o atacă pe Oana Dobre așa cum numai un câine prost își atacă vecinii. Iar noi ne uităm la el și, în mod ciudat, nu reacționăm. Păcat. De fapt, ar fi păcat dacă nu am reacționa de-adevăratelea.
Scuze, Simona, îți suntem mai datori decât vrem să recunoaștem. Dar, acum, chiar trebuie să-l oprim pe idiot. Am ratat să te apărăm pe tine, așa cum ar fi trebuit. Dar ajută-ne și tu să nu ratăm momentul ăsta. Noi, avocați, oameni buni. Poate, așa, reușim să-i spunem Nu acestui… în fine. În fine…
În fine, lumea nu începe și nu se sfârșește cu Mircea Badea. Dar n-ar fi rău ca noi, ca breaslă, să sfârșim naibii odată cu acesta.