În 2003, la Melbourne, un bătrîn aproape nonagenar trăiește cu fantasmele trecutului său în casă: din coșmaruri trec în halucinație năluci care îl bîntuie zi și noapte – el cel din urmă cu șase decenii și toți cei care i-au marcat atunci, dramatic, existența. Pare din ce în ce mai mult un semn că trebuie să-și amintească ce și cum s-a întîmplat și să lase moștenire posterității povestea vieții sale.
Înapoi, în Bratislava anului 1942, Lali e un tînăr evreu păcălit să urce într-un tren spre Polonia. Îngrămădiți ca vitele în vagoane de marfă, împreună cu camarazii săi de călătorie sinistră, coboară forțat la stația finală, lagărul Auschwitz-Birkenau, ca să devină doar un număr tatuat pe antebraț și trecut pe listele ultimului duș. Deținutul care-i înțeapă în piele noua identitate îi propune să-i fie ucenic și 32407 se agață de oportunitatea asta nesperată de a rămîne în viață. Chiar dacă lucrează pentru naziști, noua sa slujbă, pictatul cu ace muiate în cerneală a numerelor de identificare, prezintă oarecare avantaje. Pe lîngă amînarea temporară a sentinței neoficiale de condamnare la moarte, un mod de supraviețuire care-i permite să-și ajute prietenii, colegii de suferință care-și așteaptă terorizați sfîrșitul în barăcile supraaglomerate, pe priciurile din lemn ca niște rafturi.
Sub amenințarea permanentă a călăilor în uniformă, tatuatorul intră de nevoie într-un soi de complicitate cu gardianul SS Baretzki, șeful sectorului său, un individ coleric, sadic, cu comportament violent. Contra a tot felul de servicii, Baretzki îi facilitează scurtele întîlniri cu Gita, o fată slovacă pe care a avut-o de clientă la masa de tatuaj, singura sa motivație de a se trezi dimineața și de a suporta în continuare infernul. Cei doi deținuți trăiesc unul pentru altul, rezistă unul pentru celălalt, între clipele de iubire furate dintr-o existență mizerabilă în care o scrisoare de dragoste împărtășită poate ajunge hîrtie igienică.
The Tattooist of Auschwitz e relatarea unei realități trăite și povestite de memoriile unui supraviețuitor al Holocaustului. Mărturia lui Lali Sokolov în fața biografei sale suferă un pic la realism (cumva de înțeles: cu toții avem tendința de a fi subiectivi și selectivi, de a păstra doar amintirile pozitive și momentele care ne sînt favorabile), adevărul despre relația lui cu torționarul, vina și moralitatea unor alegeri, compromisurile cu conștiința sa fiind un pic blurate. Dar, torturat de trecut, povestitorul descrie destul de bine un tablou al ororilor, în care, între degradare umană, cruzime aleatoare, fără sens, și groază, este loc și de speranță. Speranță, da: așa cum natura are specii care supraviețuiesc în condiții climatice extreme, la poli sau la mare adîncime, The Tattooist of Auschwitz e dovada că dragostea poate înflori și în zone aride pentru viață, ca acelea din preajma camerelor de gazare și a coșurilor permanent fumegînde ale fabricilor morții dintr-un lagăr nazist.
The Tattooist of Auschwitz, 2024, dramă istorică terifiantă cu momente romantice neobișnuite, adaptare pentru TV de Jacquelin Perske după romanul omonim scris de Heather Morris, șase episoade de 50-58 de minute, difuzat de SkyShowtime.