Când eram mic am trecut și eu prin calvarul recitării de poezii pentru musafiri. De fiecare dată când ”mă produceam”, se găsea careva, vreun deștept, care să-mi spună că sunt histrion (imbecilii credeau că mă complimentează!). Ani în șir, am crezut că histrionii erau locuitorii cetății Histria, de care învățam la istorie; ca să mă pedepsesc pentru perseverarea în ignoranță (perseverare diabolicum!), anul ăsta m-am repezit până la Histria. Ceea ce vă recomand să nu faceți.
De pe centura Constanței am ieșit în satul Lumina (?!), apoi am luat-o spre nord, pe șoseaua paralelă cu canalul Poarta Albă – Midia, canal pe care l-am și traversat la ieșirea din Năvodari (așa cum sunau indicațiile de la amicii vaduioți. Ei sunt experți în drumul ăla), apoi am trecut pe lângă combinatul Petromidia și-am ajuns în celebru sat Corbu (e celebru pentru plaja care dă spre lac, nu spre mare, ca orice plajă normală la cap!). După Corbu vine Vadu, unde se duc vaduioții de mai sus, dar eu am luat-o la stânga, spre Săcele (are și Dobrogea un Săcele propriu și personal). De acolo mai e puțin până la drumul 226 A, cel care dă la Histria; și să fi vrut, n-aveam cum să-l ratez, că e semnalizat în disperare, inclusiv printr-o biserică în construcție (acolo, în mijlocul pustietății… necunoscute sunt căile Dânsului!). După vreo 10 kilometri printr-un câmp sărat, am dat de cetate și de muzeul de lângă ea. Renovat cu fonduri europene, citisem pe net, și mi-am zis: ”Uite că se poate!”.
Se poate pe dracu’. Cu bani europeni s-a refăcut exteriorul clădirii și s-a pus o placă memorială, dar înăuntru e crimă și pedeapsă: muzeul arată jalnic, de parc-ar fi făcut de niște copii retardați și plictisiți. Exponatele, ca exponatele, ce să ceri de la pietre și cioburi; dar explicațiile sunt sumare și inepte, iar ”planșele” sunt vechi, decolorate și dezlipite… dacă n-aș fi plătit 14 lei taxă de intrare, aș fi zis că e o glumă bună. Dar nu. E o glumă proastă.
După muzeu, am vizitat cetatea (intră și ea în ăia 14 lei). Adică m-am plimbat printre niște temelii de ziduri, prost excavate, pline de mărăcini. Din nou, lipsa aproape totală a explicațiilor: cine, ce, unde, când, cum… Dacă ești tobă de istorie de acasă, mai poți s-o aburești pe prietena ta cu câte ceva (”Pisi, Histria a fost colonie miletiană… adică a Miletului, de unde era și Thales, ăla cu teorema, îl știi!”), dar, dacă nu, e jale: vii bou și pleci vacă. Ai zis că te duci cu prietena? A, atunci… vii bou și pleci două vaci.
