După Marea Unire, episcopul Iuliu Hossu a clădit, în tăcere, instituții și catedrale, pe care le-a apărat din scaunul de senator de drept. Cu modestie și cu fermitate a luptat pentru înțelegere și ecumenism. În același timp, s-a arătat de neclintit în problema revizuirii frontierelor, pe care ungurii o tot fluturau în orașele Transilvaniei.
Cedarea Ardealului de Nord l-a găsit pe Iuliu Hossu la Cluj, unde a și rămas pe toată perioada ocupației. Biserica greco-catolică s-a trezit în fața unui dublu asalt, venit atît din partea laică, a militanților huni, cît și din cea confesională, a romano-catolicilor maghiari. Persecuțiile s-au ținut lanț, dar Hossu și-a îndrumat comunitatea cu iscusință biblică, evitînd la limită masacrele, reușind să înlocuiască vărsarea de sînge cu vînătăi și incendierile cu înjurături și scuipați. Cînd regimul horthyst a început exterminarea evreilor în Transilvania, episcopul Hossu a sărit în ajutorul victimelor, reușind, împreună cu rețeaua credincioșilor greco-catolici, să ascundă și să salveze mii de familii vînate.
Numai că după horthyști au venit comuniștii, care, după modelul partidului unic, aveau în plan Biserica unică. Greco-catolicii au fost somați să treacă la ortodoxie prin metodele clasice de încurajare: bătăi, arestări, confiscări de biserici. Desigur, în complicitate cu regimul Petru Groza acționa Biserica Ortodoxă, ai cărei mitropoliți lipiseră chipul lui Stalin peste icoanele cu Iisus. La 1 octombrie 1948, în momentul în care 36 de preoți greco-catolici se pregăteau să rupă legătura cu Roma, Iuliu Hossu a dat un decret de excomunicare și i-a lăsat fără enoriași. După trei săptămîni a fost ridicat cu duba din reședința episcopală de la Cluj și închis la vila patriarhală de la Dragoslavele, unde patriarhul ortodox Justinian Marina venea să se odihnească după trageri.
În acord cu Petru Groza, Justinian i-a propus episcopului Hossu scaunul de mitropolit al Moldovei în schimbul renunțării la greco-catolicism și la Roma. Dar ardeleanul a refuzat. Așa că a făcut doi ani de pușcărie la mănăstirea Căldărușani, apoi cinci ani de ocnă la Sighet. După eliberare a primit domiciliu forțat la Curtea de Argeș, apoi la mănăstirea Ciorogîrla.
În 1956 a ținut o slujbă la Cluj care i-a schimbat în rău regimul de detenție. Comuniștii l-au consemnat la Căldărușani pînă la sfîrșitul vieții, care s-a petrecut în 1970. În 1969, Papa Paul al VI-lea l-a făcut cardinal fără știrea comuniștilor, care au reușit astfel să îngroape un ales al Vaticanului.
În detenția lui de la mănăstirile Ciorogîrla și Căldărușani, Iuliu Hossu a fost vizitat de patriarhi și mitropoliți ai Bisericii Ortodoxe, între care Justinian și Teoctist. Mînați de obiectivele misiunii, dar și de curiozitate profesională, capii BOR l-au descusut pe toate părțile. E aproape sigur că nu și-au lămurit principala nedumerire. Adică chiar e posibil să existe Dumnezeu?