La petrecerea de la Oprea de-acasă, după alegerile din 2009, pe lângă Kövesi și Maior, mai erau și “niște jurnaliști”, zice Traian Băsescu. Par așa, luați vărsați, la pungă – dați-mi, doamnă, și juma’ de kil de jurnaliști, că poate la un moment dat, când ne mai îmbătăm, îi facem biluțe și aruncăm cu ei la țintă.
Nu doar cantități neglijabile, ci slugi, lingăi, viețuitoare care-l adorau. Asta e părerea lui Băsescu despre jurnaliștii de la Evenimentul zilei și B1 TV. Mă rog, mai exact, asta e părerea pe care vrea să o vândă acum.
Știm că din subsolurile adorării se degaja energia inimaginabilă pe care o poate da doar arderea sutelor de mii, a milioanelo de euro. Limbile acelor jurnaliști plecau din inimă, dar, până să se unduiască în popoul bețivului, făceau un ocol revigorant pe la bancă. Știm asta din banii pe care Udrea i-a livrat către ei, din lungul șir de ordine care plecau din e-mail-ul fericitei teoloage sau, mai direct, din telefoanele prietenelor sale. Schimba titluri în ziare și la știri, poze, servea articole întregi în care își satisfăcea singură poftele de mărire și profesionalism.
Cartieni, morari, ciocăzani, orcani, turcești, iată tot atâtea sortimente de limbi pe taraba lui Traianache Măcelarul.
Poate că, simțindu-se ușor vizat, poate din simpatie pentru cei alături de care a trudit atâția ani, Gabriel Liiceanu se dezice și el de Băsescu. De ce? Pentru că Traian Băsescu s-a schimbat. E altcineva, zice Liiceanu.
Și Liiceanu are dreptate. Traian Băsescu de acum a devenit un clovn, un decrepit guraliv, un simplu lingău al lui Traian Băsescu de acum câțiva ani.
Cel mai nociv dintre Traianii Băsești a fost atunci, între 2009 și 2014. Mincinos, răzbunător, sexist, lipsit de orice empatie și solidaritate, semănând ură socială și vomitând dispreț.
Acești oameni au făcut atunci, cu el, exact ce fac azi cu Laura Codruța Kövesi! Lăsați-l, mă, ce dacă femela lui Cocoș clocește bugetul Dezvoltării, el reformează statul! Ce dacă Videanu a fisurat irecuperabil bugetul țării, marele mahmur pune cărămizi la statul de drept! Ce dacă guvernul insipidului Boc reteza ajutoare, salarii și pensii, lasă, că hăhăitul reformist a pornit lupta împotriva corupției. Și tot așa… Băsescu era suma acestor contradicții rânjind pe fața desfigurată de multele pahare. Iar ei refuzau să vadă.
Acum? Acum, Băsescu e umbra palidă a acelei umbre întinse peste întreaga țară.
Neputând să se abțină însă nici acum, în al 14-lea ceas, cumva în amintirea clipelor de extaz de altădată, Liiceanu îi pregătește fostului iubit o ultimă finalizare: “Viața lui care căpătase contur ca întreg, care se strânsese ca într-un vârf de lance în punctul de culminație al destinului lui, s-a fărâmițat în mii de cioburi, dispărând definitiv din câmpul privirii noastre”.