Se lasă cortina peste Liga 1. Alte măști, aceeași piesă. E tot cu sărăcie, cu arestări, arbitraje dubioase și un clasament final stabilit la TAS, în Elveția, așa cum se întîmplă de ani buni. Se termină cu scandal, bulibășeală, în coadă de pește, ca la Giurgiu cu ASA. Te și întrebi: oamenii ăia de la Tribunalul de Arbitraj Sportiv ne tot judecă și decid cine retrogradează sau joacă-n Cupe, da’ noi, noi cum ne vom arăta serioși în Europa, mai ales acum? Ne-ar plăcea să performăm cu FC Botoșani, județul ce l-a dăruit omenirii pe Eminescu. Din păcate, inculții cu care ne vom întîlni prin Europa League n-au auzit nici măcar de gloriosul club Luceafărul, pepiniera de unde răsări Hagi, acest geniu al driblării, veșnic tînăr și ferice… Așa că, mai bine, să nu ne bazăm pe faptul că adversarii ne vor trata cu prea mult respect. Dimpotrivă. Ca țărani respectuoși ce sîntem, noi ne temem să nu ne facem chiar complet de rușine la oamenii ăia din Europa. De unde găsim noi o echipă, măcar una, s-o calificăm în grupe? Din motive diverse, sînt toate cu probleme. Restul e insolvență.
Permiteți-ne, deci, orice s-ar întîmpla, să vă prezentăm eroul acestui campionat: Costel, Costel Gîlcă. Ni se pare un tip foarte tare, pe bune. E ca poporul român, o enigmă și un miracol, îndură multe. Constantin Gîlcă, în retur, s-a împiedicat nu atît de adversarii din teren, cît de ai lui: patronatul, conducerea și, de aici, a pățit-o cu suporterii (absenți) și vestiarul (divizat). S-a descurcat, de bine, de rău. Cu stoicism, a suportat umilințe și a dus echipa pînă-n ultima etapă la titlu și-n finala Cupei. De aici încolo, Gigi și Dumnezeu cu mila. Costel și-a făcut datoria. Costel poate să plece?
Nu ne pricepem la finețuri tehnico-tactice și la subtilități antrenoricești. Doar așa, ca simpli chibiți, sesizăm că lui Costel îi lipsesc multe: charisma de nebun a lui Șumudică (mult respect!), frenezia oltenească a lui Cîrțu, știința matematică a lui Pustai, echilibrul lui Ciobotariu, viclenia lui Rednic. Comunică bizar, într-o manieră taciturnă, ceea ce, în ziua de azi, e aiurea. Totuși, în fața atîtor adversari redutabili, făcu Costel al nostru cum făcu și nu s-a compromis. Cu toate ciudățeniile lui, a avut mult bun-simț, în primul rînd. În mintea noastră, Constantin Gîlcă e însuși poporul român. Tăcut și răbdător, mai cîștigă niște trofee, deși inclusiv ăia ai lui îl mușcă de cur.