8,00 – Doi servitori dau buzna în dormitorul matrimonial, iau niște cârlige mari de pescuit balene și-i întind colțurile gurii într-un zâmbet ușor tâmp. E zâmbetul cu care președintele întâmpină o nouă zi.
8,50 – Președintele Iohannis le spune servitorilor „Bună dimineața!“. Servitorii au plecat de mult. Iohannis e dezamăgit că n-a mai apucat să-i salute pe angajați, dar Carmen îi ia în brațe și-l sfătuiește ca data viitoare să pună ceasul să sune la 6.
10,30 – Klaus Iohannis ia micul dejun. Nu știe unde să-l pună. Doamna Carmen îi spune să-l mănânce, pentru că o să aibă nevoie de nutrienți pe parcursul zilei.
12,00 – Îl sună pe ministrul Apărării. Îl întreabă dacă nu trebuie recuperat vreun grup de turiști români din Insulele Seychelles sau din Caraibe, că ar da și el o fugă până acolo cu aeronava Armatei. Ministrul Apărării îi spune că nu. Doar la Milano și la Madrid o să făcă vreo două drumuri. „A, nu, am fost“, răspunde dezamăgit președintele. „Plus că n-ai ce să faci acolo, sunt toate restaurantele închise.“
13,45 – Se gândește că poate ar merge și câteva săptămâni de distanțare verbală, în care oamenii să nu vorbească deloc unii cu alții. Ah, ce-ar mai merge un somn! Adoarme cu ideea asta în cap.
17,45 – Se trezește la timp pentru declarația de presă, dar adoarme la loc în timp ce e în direct și le citește românilor ultimele decizii pe care le-a luat. „Așa vorbește el, mai lent“, își dau asigurări unii altora oamenii din fața televizorului.
22,30 – Face patul ca să se culce. Vecinii îi atrag atenția că e prea târziu ca să bată cuie cu ciocanul și-l roagă, cât e el de președinte gospodar, să folosească un pat deja făcut.