Nu cred că pot spune exact ziua în care mi-am dat seama că oamenii sunt dobitoci. Și nici nu vorbesc despre absolut toți oamenii, ci doar despre ăia care chiar sunt. Oricum, am început de mică să văd asta.
Posibil să fi fost când unii întrebau dacă sunt fata sau băiat, pe la 5 ani, când toți copiii arată la fel, dacă nu-i chinuie bunicile cu codițe strâns împletite, de zici că-s asiatici. Sau când m-a întrebat diriga dacă fumez, în clasa a 7a, doar pentru că aveam vocea mai groasă. Sau când o colegă de clasă făcea lobby pentru Vadim, ”că le zice”.
Da, am văzut asta de mică. Am sperat, în schimb, că o dată cu adulthood lumea se va schimba. Că va evolua, va crește, va învăța. Că va deveni nedobitoacă. Și uite cât de tare m-am putut înșela!
Oamenii sunt dobitoci în continuare
Și nici măcar nu-și dau seama de asta. Mă, le scrii acolo, negru pe alb, o chestie super simplă. Și ei se duc, în continuare, pe filmul și pe obsesia lor.
„Poți face ce te taie capul, problema nu este să vă tolerăm dar să fim obligați prin lege sa ne adaptam nebuniei voastre.
De ce pentru o minoritate trebuie sa se schimbe normalitatea majorității?
De ce tu te simți jignit când pe act scrie mama și tata, dar eu trebuie sa accept că un alt cwrupt ca tine adopta o lege ca sa nu te simți tu jignit ofensat, unde să scrie părinte 1 și 2?
De asta nu e bine și nu e plăcut, și noi când protestam nu ieșim în pl goală pe stradă, în afară că vă place măciuca, ce dracu e în capul vostru?
Repet, poți să-ți tatuezi țintă pe găoz, să faci poligon de tragere… e alegerea ta”
Niște comentarii simple, ale unui dobitoc. Și ca ăsta, tot mai multe, de la tot mai mulți.
Ca să înțelegeți, sunt câteva drepturi simple pe care, ca gay, le vrei în țara asta. Și-n orice altă țară, de altfel. Le pun cu liniuță, poate măcar un dobitoc înțelege. Pentru cei care nu sunt dobitoci, îmi cer iertare, în avans, pentru schematizare:
- Recunoaștere legală a relației. Nu căsătorie în biserică, ci act recunoscut, legal, la notar. Ca atunci când semnezi un contract, o procură, o hârtie care să-ți dea dreptul legal să faci ceva.
- Drept de moștenire. Ca să nu te dea rudele de gradul 14 afară din casa pe care ai construit-o cu jumătatea ta, în caz de deces.
- Drept de vizită în spital.
- Drept de a fi luat pe asigurarea de sănătate.
- Drepturi civile care derivă din calitatea de partener.
Niciunul dintre toate acestea nu presupune nebunie, titulatură parentală, protestat în plua goală. Interesant e că pentru mine, care îmi doresc drepturi civile, ar fi mai greu să protestez în plua goală, ținând cont de faptul că nu dețin și nici n-aș vrea să dețin una. Dar asta e deja altă discuție.
Și, da, omul care a dat acel comentariu e dobitoc, pentru că a citit în diagonală și a presupus că-s gay, bărbat și vreau să-l tuf.