Astăzi, în sfînta zi de luni, după meciul cu Israelul și înaintea celui cu Kosovo, iubiți frați întru Națională, ni se întărește credința: Dumnezeu există!!! Cred, Doamne, ajută necredinței mele. Așa cum există un dumnezeu al fiecăruia, pînă și al bețivilor, ei bine, tot așa, există și un dumnezeu al selecționatei antrenate de Edi Iordănescu. Nu pentru prima oară în campania de calificări, dumnezeul ăsta și-a făcut simțită prezența și în partida cu cei din Țara Sfîntă. Ei au fost mai buni ca noi, dar și noi am avut Providența de partea noastră. În limbajul peluzei, Providența și-a găsit un nume de alint, i se spune Mare Bulan. Am scăpat iarăși de bătaie, bazîndu-ne pe o tactică mai conservatoare, poate, dar verificată din vechime: cu „Doamne, ferește“ în apărare, cu „Doamne-ajută“ în atac! Încă o dată, a funcționat impecabil.
Astfel, fix la jumătatea campaniei, fiul generalului Tata Puiu rămase neînfrînt în marea campanie Euro ’24. Da, România rămîne invincibilă! România lui Edi a obținut două victorii mărețe (2-0, 2-1) cu temutele oști din Andorra și Belarus, dar, mai ales, a realizat trei strălucite egaluri în meciurile cu adversarele lacome de calificare. Am avut o baftă de nota 10, și cu Kosovo, și cu Elveția, și cu Israel, da’ ce mai vrei… Norocul, tot umblă o vorbă, îi ajută pe cei îndrăzneți. De fapt, mai ziceam, norocul îi ajută pe cei norocoși. Nu s-ar prea zice că actuala echipă națională excelează prin curaj. În schimb, are încredere. Se încrede în bunul Dumnezeu, se lasă în voia și la mila Domnului. Dovedind această atitudine potrivită, am rămas pînă astăzi, luni, iată, în cărțile calificării. Atunci, de ce să schimbi o strategie ce și-a dovedit eficacitatea?
„Puteam să cîștigăm, dar puteam să și pierdem“, „Schimbările, uneori, impactează mai mult, alteori impactează mai puțin“ – declara Nea Edi, după meciul cu Israel. Deși creștin-ortodox, ai zice că i-a antrenat pe adversari, e rabin. Conform învățăturilor Noului FRF, toată lumea comunică eficient în afara terenului. În timpul meciului, mai din părți. Totuși, hai să aruncăm primii cu piatra, ca huliganii! Spre deosebire de alte preliminarii, se vede că tricolorii noștri nu se feresc să pună osu’ la treabă. Dacă ar mai apuca să și pună piciorul pe minge, ca să lege o fază cap-coadă, ar fi nemaipomenit, zău! Băieții noștri fac atît cît pot, cît îi împachetează selecționerul. Sînt, probabil, prea buni pentru vremurile înrăite în care ajunse să trăiască fotbalul. Păi, în ziua de azi, dacă apucă un adversar să ia mingea ta, unu’ nu ți-o dă înapoi pe degeaba! Aidoma antrenorului ei, echipa națională e ca apa sfințită – nici nu dăunează, nici nu tămăduiește neapărat.
Așadar, fraților, să nu ne pierdem încrederea în selecționerul unic, antrenor-jucător, de-a dreptul providențial. Așa cum ai fost decisiv în multe partide, ajută-ne, și pe mai departe, Doamne! Ne bazăm pe Tine, hai, Băiatule, că se poate! Hai România!