E și grea, e și haioasă viața de român, de microbist român. O ducem greu în ziua de azi, luni. Haios e faptul că, tot astăzi, reprezentantele noastre în Europa nu și-au compromis definitiv șansele de calificare, sper, speranța noastră. Speranța moare ultima, vorba aia. Deci, tot vorba aia, să sperăm tot ce e mai bun, să ne pregătim pentru tot ce ar fi mai rău.
Teoretic, putem avansa în preliminariile europene cu patru echipe din patru și, tot teoretic, e posibil să nu avansăm cu nici o echipă. Păi, nu-i simpatic? Cu gîndul la posibilitățile teoretice, va fi de văzut dacă practica jocului de fotbal ne va omorî. Cu ce rămînem? Tot vorba aia, printre multe alte obsesii, noi, suporterii fotbalului daco-roman, avem o mare dambla: să ne tot comparăm cu tovarășii noștri de competiție europeană. În loc să ne vedem doar de fotbalul nostru, tot stăm să comentăm bugete, să analizăm cotele adversarilor de pe Transmarket etc. Efectiv, nu reușim să ne evaluăm potrivit potențialul. Nici nu mai știm cu cine să ne comparăm. Cu Elveția sau cu Armenia, cu bogătanii de la Lugano sau cu amărăștenii de la Erevan? După rezultatele ambelor echipe din Cluj, a reieșit că valoarea Superligii din Carpați se menține echidistantă (zero-zero) la mijlocul drumului dintre Ararat și Mont Blanc.
Normal că nu-i tocmai așa. Chestia e că, boală veche, tot nu izbutim să ne planificăm adecvat pe terenul competițiilor europene. Pendulăm cam haotic, extrem, între ambiții exagerate și dezamăgiri pe măsură. În sensul ăsta stau mărturie isprăvile europene ale Stelei lui Gigi și ale Craiovei lui Rotariu, acest Gigi cu față umană. Ambii patroni sînt oameni de fotbal potenți. Gigi se vede deja în grupa principală Champions League, în timp ce Rotariu încă speră că va readuce gloria Craiovei Maxima. Ei bine, antrenorul Gigi a greșit schimbările în Macedonia, iar Rotariu s-ar putea să-l schimbe pe Rădoi de pe bancă, dacă nu trecem de bosniacii de la FC Sarajevo. În caz de eșec, se vor lua măsuri ferme. Se va tăia în carne vie! La FCSB și, respectiv, la Universitatea Craiova. În caz de succes, va fi un veritabil triumf, o probă de dăruire, determinare și chiar eroism în fața unor adversari foarte-foarte buni din realitatea școlii de fotbal ex-iugoslave.
Deci și prin urmare, pînă cînd vom descoperi cu adevărat care ni-i locul în Europa, vor trece ani, stimați telespectatori!
Să le ținem pumnii strînși băieților noștri. Hai România!