Vasile Blaga se ascunsese în pivnița vilei de pe La Corniche și nu mai voia să iasă de acolo de aproape o jumătate de zi. Comunica doar cu Mamadou, prin interfon, iar Moussa îi aducea palinca, slana, ceapa și pita în containere sigilate, pe care i le băga în buncăr printr-o ecluză dotată cu senzori pentru otrăvuri.
– Mon Douanier, mon Douanier, sunt Mamadou. Recepție.
– Mamadou, Mamadou, nu mă interesează, recepție!
– Mon Douanier, vă rog să ieșiți din buncăr, nu este nici un pericol. Recepție.
– Mamadou, nu ies. Recepție.
– Haideți, mon Douanier, vă rog eu frumos. Recepție.
– Nu vreau. Trimite-l pe Moussa. Recepție.
După câteva minute se auzi cum se deschide ecluza și cum se închide la loc.
Senzorii antiotrăvuri se activară imediat. Scanarea dură fix 30 de secunde, după
care se auzi o explozie răsunătoare. Roșu la față, în pragul apoplexiei, Blaga se repezi
la interfon și încercă să fie coerent. Dar nervii nu-l prea ajutau.
– Mamadou, trădătorule, ai vrut să mă otrăvești? Ce ai pus în container, ticălosule? Cât ți-au dat oamenii dictatorului Băsescu? Aveam încredere în tine, Mamadou! Avem încredere în tine, prietene…
Și ditamai omul, spaima tuturor contrabandiștilor care voiau să treacă prin vamă două cartușe de țigări și trebuiau să împartă cu el jumi-juma, Buldogul, el însuși, Vasile Blaga, începu să plângă, zguduindu-se.
– Mon Douanier, vă rog eu, liniștiți-vă! Nu a vrut nimeni să vă omoare, mon Douanier. A fost o greșeală, vă rog să mă credeți.
– C e a i p u s î n c o n t e i n e r? Întrebă Vasile Blaga printre sughițuri de plâns. Ce ai pus, trădător împuțit?
– Stați puțin și vă spun. Așa. Am pus: palincă, una carafă de un litru, scoasă de la congelator. Slană, 400 de glame, felii. Pită, una bucată. Ceapă roșie, trei bucăți.
– Atât?
– Aaa, și am mai pus o sticlă de apă.
– Aaaaaaaa, aaaai vrut să mă otrăvești, Mamadou, ai vrut să mă otrăvești! Apă? Știi că pentru mine apa e otravă! De aia am și setat senzorii să arunce în aer tot ce conține o cantitate mai mare de 50 de mililitri de apă.
– Mon Douanier, dar nu vă puteți spăla pe dinți cu palincă!
– Ei na? De unde ai scos-o pe asta?
– Vă spălați pe dinți cu palincă?
– Nu, cu periuța și cu pastă de dinți.
– Păi, vedeți?
– Văd. Dar cu palincă mă clătesc, boule!
– Aaa. N-am știut.
– Acum știi. Hai că te-am iertat. Mai trimite-l pe Moussa o dată. Dar fără apă.
– Da, mon Douanier, să trăiți!
Micul Moussa aduse un container nou și îl băgă în ecluza buncărului. Senzorii își făcură treaba și, de data asta, nu mai
fu descoperit nimic otrăvitor. Blaga se apucă de mâncat și de băut, când îl auzi din nou pe Mamadou.
– Mon Douanier, mă scuzați că vă deranjez, dar aveți un vizitator.
– Nu primesc.
– Insistă.
– Mă doare-n cur. Să insiste.
– Mon Douanier, dar este gazda dumneavoastră, președintele Senegalului.
– Fantomas?
– Aaa, vă referiți la domnul președinte Abdoulaye Wade?
– Aaa, da.
– Păi, nu. Domnul președinte Wade nu mai este președinte din aprilie.
– Nu mai este din aprilie?
– Nu.
– Și în ce lună suntem?
– În iulie.
– Aaa, da, în iulie. Și cine e președinte?
– Macky Sall.
– Macky? Hai, nu mă înnebuni. Ce tare! Ia trimite-l încoace imediat, că mi-e dor de el.
După o vreme, ușa buncărului se deschise și în încăperea hipersecurizată intră noul președinte al Senegalului. Bine, noul președinte al Senegalului pentru Vasile Blaga. Șeful statului senegalez se opri în umbra de lângă ușă, evitând lumina slabă a singurului bec din cameră.
– Bună seara, Vasile!
– Seara? E seară?
– Da.
– Aha.
– Reiau: Bună seara, Vasile!
– Bună seara, Macky!
Și, după câteva secunde de seriozitate solemnă, cei doi bărbați începură să țopăie, să se îmbrățișeze, să se pupe pe obraji, în timp ce Blaga cânta: „Macky, Macky Mouse, Macky, Macky Mouse!“.
– Of, prietene, ce dor mi-a fost de tine!
– Și mie, Vasile, și mie.
– Ce vești mi-aduci?
– Proaste.
– Pe bune?
– Dap.
– Ia spune!
– Vasile, te-a ginit Băsescu. S-a prins unde ești. De aia i-a și trimis pe bulgari după tine. Îmi pare rău, dar trebuie să te
mutăm de aici.
– Să mă mutați? Un…
Dar Blaga nu mai apucă să-și termine propoziția, prăbușindu-se la pământ după ce Macky Sall îl înțepase discret cu acul unei seringi pline cu somnifere.