Într-un moment de naivitate absolută, ne-am putea întreba cum naiba de politicul încă mai e aservit Bisericii. Pe bună dreptate, după rezultatul referendumului pentru familie, mulți și-au dat voie să creadă că cifrele prezenței arată că, în ciuda campaniei asidue duse de preoți prin lăcașurile de cult, românii nu prea mai tremură de frica oamenilor în sutană, iar Biserica nu mai are o influență atât de mare cum tot spuneau legendele urbane și rurale. Eh, și totuși, în ciuda oricărei logici, bani curg gârlă de la stat către biserici și nimeni nu mișcă-n front.
La Craiova, încă din anii ’90, Mitropolia Olteniei vrea o catedrală. Ceva ce începuse sub pretextul unei reparații morale s-a transformat într-un calvar financiar, în condițiile în care banii din bugetul public au tot plecat către proiect, dar proiectul nu a plecat deloc în direcția realității. Timp de 16 ani, terenul primit gratis de la autoritățile locale a tot fost sfințit, dar nici când au început lucrările, treaba nu a mers mai strălucit. Potrivit ziarului Adevărul, Consiliul Judeţean Dolj a virat în visteria Mitropoliei Oltenia următoarele sume: în 2007 – 700.000 de lei, în 2008 – 400.000 de lei, în 2009 – 100.000 de lei, în 2010 – 300.000 de lei, în 2012 – 299.993,16 lei, în 2013 – 300.000 de lei, în 2014 – 100.000 de lei, în 2015 – 300.000 de lei, în 2016 – 136.775,54 lei, în 2017 – 300.000 de lei, în 2018 – 300.000 de lei. Aceeaşi sumă a fost aprobată şi pentru 2019, chiar în Săptămâna Patimilor.
Chiar dacă terenul pe care ar urma să fie ridicată catedrala este primit în concesiune, Mitropolia nu s-a putut abține și a închiriat mai multe spații unor business-uri locale care plătesc chiria către Mitropolie. În mod evident, nici o instituție nu a cârtit în nici un an în fața nevoilor artificiale ale Mitropoliei. Cel mai probabil, dintr-un soi de comoditate a oamenilor din politica locală, pe ideea „Bă, banii ăștia sunt oricum de spart. Nu îi putem lua noi, că bate la ochi. Îi dăm la Biserică, deși știm că nu prea mai ajută, dar ca să îi dăm altora e riscant, trebuie să verificăm cine sunt ăia, pe când omul în sutană e de încredere măcar din punctul ăsta de vedere”. Nu e rea ideea.