Caţavencii

Partidul de taxi-sauvage

Orele patru-opt după-amiază, în București, sînt ore de chin și negociere. Atunci îi e greu călătorului care n-are nici autobuz, nici metrou și nici timp să aștepte. Cînd e gata să-și vîndă și sufletul, doar-doar o ajunge în vreun colțișor necesar și suficient al orașului. Cunoscînd aceste nevoi (a)stringente, șmecherașii de Capitală s-au organizat cum nu se poate mai bine. Își scot taxiurile inscripționate cuminte, cu 1,39 lei pe kilometru, și se pun la copcă. Trebuie să iasă ceva în întîmpinare. Nu apuci să deschizi bine portiera că afli prețul: triplu. Dar ce, banii l-au făcut pe om?

„Uită-te și matale ce aglomerație e!”

Te uiți, are dreptate. Ce, el e taximetrist? Dacă era, stătea, dracului, în pat și la televizor. Așa, a ieșit din casă pe frig, a pierdut gaz în intersecții – totul ar trebui să se plătească și se plătește. Hai, să nu fim cusurgii, că doar oameni sîntem. Și jurați-vă pe roșu că ați da și cămașa de pe voi, numai să se-ndure. E cunoscut, e parafat, e bătut în cuie.

Ei, și vine și ziua adevărului, cînd lași deoparte principiile și ajungi, trăgîndu-ți copilul de o mînă, în Piața Amzei, exact la ora potrivită. Între cîine și lup. Iar acolo te așteaptă un taxi mîndru și singuratic, ca o hienă galbenă, B 315 MCI pe numele lui. Începi tîrguiala și cazi la învoială. „25, nu vedeți ce…” „Ba văd.” Se urcă copilul (că trebuie să ajungă la bazin), te urci și tu, scoți trei bancnote de 10 lei din buzunar și ajungi la țintă destul de lejer. Întinzi banii și dai să iei ghiozdanul puștiului, că oricum sînteți în întîrziere. Da’ te pui cu destinul? Matahala se întoarce, îți arată o hîrtie de un leu în loc uneia dintre cele de 10 lei pe care i le-ai dat și-ți bate obrazul. „Păi, așa ne-a fost vorba?”

Ei, acu’ e acu’, te bați cu gagimanul, de față cu copilul? Te încoțopenești, în așteptarea unui polițist? Ete, na polițist! Mai scoți zece lei. Te-a făcut maradonarul, exact ca în anii ’90, la casa de schimb. Iar junele supraponderal îți rîde în nas și o șterge la AFI Cotroceni, unde-și face veacul, la vînătoare de fraieri.

Exit mobile version