Exemplele sînt pentru proști, spunea Nae Ionescu. O maximă de cafenea, valabilă însă în cazul lui Emil Boc. Cei care nu pot să formuleze problemele și rezolvările lor în termenii și în dicționarul propriu domeniului căruia îi aparțin acele probleme, sînt, de fapt, niște amatori. Dezastrul e total în momentul în care mai și explică altora. Aici avem cazul Boc.
Eu unul m-am săturat să-i văd fața de copil cu probleme speciale a lui Boc repetînd la infinit că România, în timp de criză, este ca o corabie pe valuri, ca o mașină pe un drum de țară, ca un bolnav care are nevoie de nu știu ce tratament. De ce nu este ca o curvă beată muci și cu un toc rupt care se tîrăște pe marginea drumului?… De ce n-ar fi ca un consilier prezidențial care intră pe poarta Cotrocenilor legănîndu-se sub povara navetelor de bere?…
Sînt milioane de exemple care pot ilustra orice. Ele sînt raiul tîmpiților.
Acum două zile însă, Emil Boc a atins limita suportabilității în această greață pe care exemplele o provoacă creierului și esteticii argumentării.
În mijlocul discuțiilor despre subvențiile la căldură, al deciziilor cruciale pe care se screm să le ia miniștrii de finanțe din UE, al zvonurilor despre băncile care dau cu burta de pămînt, iată ce a spus micuțul: "Renii nu ne aduc în sanie vești bune." Hai să mori tu!
Ies flăcări pe cururile finanțiștilor europeni ca după zece senvișuri cu ardei iuți, iar odihnitul Emil face glume cu bolnavii. Ca să înțeleagă și el despre ce e vorba, să ne imaginăm un doctor care intră în salonul muribunzilor și, cu fața omului care vine de acasă după o noapte de somn bun, zice: Dragilor, iepurașul de Paște se pare că e supărat și o să-i ducă pe unii dintre voi la morguță.
Văzîndu-l pe primul ministru gîngăvind cu candoarea prostului despre sfîrșitul lumii, brusc mi-a venit în minte imaginea unui Boc pedofil care se îndreaptă la drum de seară de mînuță cu economia spre adîncul pădurii.